Cerere de pronuntare a unei decizii preliminare

wkro/ April 7, 2015/ Articolul saptamanii

Cerere de pronuntareInstanta constitutionala din Spania. Standard divergent de protectie a drepturilor fundamentale. Articolul 53 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Armonizare completa a exceptiilor. Mandat european de predare. Judecare in lipsa

Extras din articolul cu acelaşi nume, autor Mihaela Mazilu Babel, publicat in revista Pandectele Romane nr. 2/2015.

(Marea Camera, Curtea de Justitie, Hotararea din 26 februarie 2013, Melloni, C-399/11, EU:C:2013:107)

1. Situatia de fapt:
Cu titlu introductiv, precizam ca speta Melloni se intinde pe o perioada de 20 de ani. In ceea ce privește insa circumstantele de fapt și de drept care au determinat trimiterea de intrebari preliminare, doar situatia de fapt din ultimii 10 ani prezinta pertinenta. Urmeaza sa o redam.

In 2004, Parchetul General al Republicii de pe langa Corte d’Appello di Bologna a emis un mandat european de arestare pentru executarea condamnarii pronuntate impotriva domnului Melloni – cetatean italian care fusese condamnat in lipsa la o pedeapsa cu inchisoarea de zece ani pentru bancruta frauduloasa. In timpul judecarii in prima instanta in Italia, cat și in instanta de apel dar și in cea de recurs, domnul Melloni a fost reprezentat de doi avocati aleși, in timp ce acest se afla in mod voluntar in situatia de contumacie (par. 17).

La 1 august 2008, in baza mandatului european mai sus-mentionat, domnul Melloni a fost retinut in Spania iar in luna septembrie a aceluiași an, instanta spaniola competenta a dispus executarea mandatului și predarea domnul Melloni autoritatilor italiene competente. In acest sens, instanta a retinut ca deși domnul Melloni a fost condamnat in lipsa, acesta a mandatat doi avocati care i-au asigurat apararea pe tot parcursul procesului iar sustinerile domnului Melloni referitoare la faptul ca acesta le-a revocat mandatul dupa judecarea in prima instanta, nu au fost dovedite. (par. 17)

Printr-un recurso de amparo – o plangere constitutionala[1] – domnul Melloni a atacat decizia de punere in executare a mandatului, sustinand in fata instantei de contencios constitutional din Spania (Tribunal Constitutional) incalcarea indirecta a cerintelor absolute care decurg din dreptul la un proces echitabil asa cum acesta este consacrat la art. 24 alin. (2) din Constitutia spaniola[2], incalcare care ar rezulta din atingerea adusa continutului esential al acestuia ca urmare a extradarii sale catre state care permit condamnarile in lipsa in cazul infractiunilor foarte grave, atunci cand o astfel de predare nu este conditionata de posibilitatea ce trebuie oferita persoanei condamnate de a obtine rejudecarea in vederea asigurarii dreptului la aparare. (par. 18)

Plangerea constitutionala a fost declarata admisibila, Tribunal Constitutional dispunand atat suspendarea executarii mandatului european de predare[3] dar si trimiterea unor intrebari preliminare intrucat, pe de o parte, si conform propriei jurisprudente[4], executarea unui astfel de mandat european trebuie intotdeauna sa fie supusa conditiei ca persoana condamnata sa poata beneficia de rejudecarea cauzei in statul membru emitent[5], iar, pe de alta parte, predarea neconditionata este impusa de art. 4a alin. (1) din decizia-cadru[6] in situatia cand condamnatul a avut cunostinta de existenta unui proces si a mandatat un avocat pentru a-l apara. (par. 25)

Cererea de pronuntare a unei decizii preliminare a avut la baza trei intrebari preliminare, instanta nationala de contencios constitutionala dorind sa afle mai intai daca decizia-cadru mai sus-mentionata ar impune in mod obligatoriu predarea domnului Melloni – iar in caz afirmativ – daca o astfel de dispozitie de drept al Uniuni s-ar afla in conformitate cu cerintele impuse de articolele 47 si 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (in continuare, Carta DFUE). In cadrul celei de-a treia intrebari, si doar in eventualitatea in care decizia-cadru este valida, Tribunal Constitutional a dorit sa afle daca art. 53 din Carta DFUE trebuie interpretat in sensul ca o astfel de dispozitie de drept primar ar permite statului membru de executare (Spania) sa conditioneze predarea de repunerea cauzei pe rol, cu scopul de a evita sa se aduca atingere dreptului la un proces echitabil dar si a dreptului la aparare – ambele garantate de constitutia statului-executant, Spania, ca urmare a interpretarii evolutive aplicate de Tribunal Constitucional.

2. Hotararea Curtii de Justitie
Cu titlu preliminar, Curtea de Justitie a respins exceptia de inadmisibilitate prin care se mentiona faptul ca art. 4a din Decizia-cadru nr. 2002/584 nu ar fi aplicabil ratione temporis procedurii de predare a reclamantului din litigiul principal. Potrivit Curtii, dispozitiile articolului 4a din Decizia-cadru nr. 2002/584 trebuie sa fie considerate norme de procedura[7] fiind astfel norme de aplicare imediata susceptibile a fi incidente si in cadrul procedurii de predare a domnului Melloni care, datorita sesizarii instantei constitutionale, reprezinta inca o cauza pendinte la nivel national.

In ceea ce priveste fondul, Curtea de Justitie a declarat, raportat la prima intrebare, ca art. 4a alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2002/584 trebuie interpretat in sensul ca se opune ca autoritatea judiciara de executare, in cazurile mentionate in aceasta dispozitie, sa supuna executarea unui mandat european de arestare emis in scopul executarii unei pedepse conditiei ca respectiva hotarare de condamnare pronuntata in lipsa sa poata fi revizuita in statul membru emitent (par. 46).

Raspunzand la a doua intrebare, Curtea a statuat ca dispozitiile incidente sunt compatibile cu cerintele care decurg din Carta DFUE deoarece, desi dreptul inculpatului de a fi prezent in persoana la proces constituie un element esential al dreptului la un proces echitabil, acest drept nu este unul absolut. Pentru a arata lipsa de continut absolut a dreptului la un proces echitabil, Curtea de Justitie a apelat la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului[8], si concluzionand ca incalcarea dreptului la un proces echitabil nu este stabilita, chiar daca persoana acuzata nu s-ar fi prezentat in persoana la proces, din moment ce aceasta a fost informata cu privire la data si locul procesului sau a fost aparata de un avocat, pe care l-a mandatat in acest scop (par. 49).

In privinta ultimei intrebari, Curtea de Justitie a stabilit ca art. 53 din carta trebuie interpretat in sensul ca nu permite unui stat membru sa conditioneze predarea unei persoane condamnate in lipsa de posibilitatea ca hotararea de condamnare sa fie supusa revizuirii in statul membru emitent, cu scopul de a evita sa se aduca atingere dreptului la un proces echitabil si dreptului la aparare garantate de constitutia acestuia; aceasta aratand ca o astfel de permisiune ar repune in discutie uniformitatea standardului de protectie a drepturilor fundamentale definit prin aceasta decizie-cadru, compromitand caracterului efectiv al deciziei-cadru prin faptul ca s-ar incalca principiile increderii si recunoasterii reciproce a mandatelor europene. (par. 63-64)


[1] O cale de atac care are ca obiect garantarea protectiei drepturilor si a libertatilor fundamentale. Prin intermediul acestei cai de atac sunt protejate in special drepturile prevazute in sectiunile I si II din capitolul II al titlului I din Constitutia spaniola, precum dreptul la egalitate (art. 14), drepturile fundamentale si libertatile publice prevazute la articolele 15-29 din aceasta si dreptul la obiectie de constiinta [art. 30 alin. (2)], impotriva atingerilor aduse de autoritatile publice [art. 53 alin. (2)]. (A se vedea concluziile avocatului general prezentate la 2 octombrie 2012, cauza Melloni, nota de subsol 4, dar si G. Girlesteanu, Procedura amparo – mijloc de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale (I), Revista de drept public nr. 3/2012, Universul Juridic, pp. 65-87, la pp. 73 si urm.
[2] Articolul 24 alin. (2) din Constitutia spaniola: De même, tous ont droit au juge ordinaire déterminé préalablement par la loi, de se défendre et de se faire assister par un avocat, d’être informés de l’accusation portée contre eux, d’avoir un procès public sans délais indus et avec toutes les garanties, d’utiliser les preuves pertinentes pour leur défense, de ne pas déclarer contreeux-mêmes, de ne pas s’avouer coupables et d’être présumés innocents. (consultata pe pagina de internet: http://www.tribunalconstitucional.es/fr/constitucion/Pages/ConstitucionFrances.aspx).
[3] Suspendarea a fost necesara pentru ca in cazul in care plangerea este admisa, hotararea sa nu aiba doar efect declarativ mai ales ca au existat cazuri in care desi s-a constatat neconstitutionalitatea predarii, aceasta nu a mai putut fi remediata, inculpatul fiind deja predat autoritatile din statul-membru emitent (de exemplu, Hotararea nr. 199/2009 din 28 septembrie 2009 prin care Tribunal Constitutional a admis „recurso de amparo” introdus impotriva unei ordonante de predare a persoanei in cauza catre Romania, cauza mentionata in A. Torrez Perez, Constitutional Dialogue on the European Arrest Warrant, European Constitutional Law Review nr. 8, 2012, pp. 105-127, la p. 108, nota de subsol nr. 17).
[4] A se vedea decizia din 30 martie 2000 (STC nr. 91/2000) disponibila spre consultare in limba spaniola la http://hj.tribunalconstitucional.es/en/Resolucion/Show/4075 (ultima data vizitata la 20 ianuarie 2015) dar si decizia din 27 iunie 2006 (STC nr. 177/2006) disponibila la http://hj.tribunalconstitucional.es/en/Resolucion/Show/5779 (ultima data accesata la 20 ianuarie 2015).
[5] A se vedea Concluziile avocatului general prezentate in data de 2 octombrie 2012 in cauza Melloni, EU:C:2012:600, pct. 2.
[6] Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre (JO L 190, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 6, p. 3) astfel cum a fost modificata prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, JO L 81, p. 24.
[7] Melloni, cit. supra par. 32 cu trimitere prin analogie la Hotararea din 1 iulie 2004, Tsapalos si Diamantakis, C-361/02 si C-362/02, Rec., p. I-6405, par. 20, precum si la Hotararea din 12 august 2008, Santesteban Goicoechea, C-296/08 PPU, Rep., p. I-6307, par. 80.
[8] Curtea de Justitie trimite la Hotararea Medenica impotriva Elvetiei din 14 iunie 2001, cererea nr. 20491/92, § 56-59, Hotararea Sejdovic impotriva Italiei din 1 martie 2006, cererea nr. 56581/00, Recueil des arrêts et décisions 2006-II, § 84, 86 si 98, precum si Hotararea Haralampiev impotriva Bulgariei din 24 aprilie 2012, cererea nr. 29648/03, § 32 si 33. (Melloni, cit. supra, par. 50)

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.