Incongruente logice in relatia angajator-absolvent de drept (II)
Autor: Stefan Gheorghies
Care ar fi principalele dificultati sau, ar fi mai bine sa le denumim incongruente, pe care le intampina un absolvent de drept in momentul in care doreste sa patrunda in campul muncii? Cum se pliaza anumite trasaturi precum ambitia, rabdarea si perseverenta in aceasta cautare a unui prim loc de munca care sa puna bazele unei cariere la care proaspatul absolvent visa inca de pe bancile facultatii? Am reusit sa identific, si e o certitudine ca nu sunt primul care reitereaza aceste idei, patru incongruente majore prezente in drumul initiatic al absolventului de drept in raport cu angajatorul deseori axat pe rezultate imediate.
O a doua incongruenta in ceea ce priveste integrarea pe piata muncii a absolventului de drept consta in lipsa de cunostinte de specialitate necesare unui anumit post. Cu toate anterior (citeste articolul aici) am mentionat dificultatile generate de lipsa de experienta, am intalnit situatii in care cerinta privind experienta profesionala era trecuta in plan secund daca respectivul candidat facea dovada unor cunostinte solide in domeniul in care viitorul angajator avea nevoie de expertiza. Insa, aceasta potentiala specializare ridica alte probleme ale sistemului universitar: curricula axata pe conturarea unor idei principale din fiecare ramura a dreptului, lipsa unui program de mentorat pentru viitorii absolventi, lipsa unui program de consultanta si ghidare profesionala efectiva pentru absolventii de drept, dar si lipsa unui program la nivel national adresat tuturor profesiilor juridice care sa instruiasca viitorii specialisti, asa cum este cazul entitatilor in profesiile pentru care este nevoie de admitere. Este mai mult decat dificila incercarea de a oferi o solutie general-valabila pentru aceasta problema. Problema consta in faptul ca unui potential angajat i se solicita o expertiza pe care nu o detine, in loc de a i se oferi acea expertiza, de a-l forma profesional, pentru ca ulterior acesta sa se dezvolte in directia benefica angajatorului. Este o veritabila incongruenta aceasta situatie de fapt.
O a treia ruptura prezenta intre mediul de afaceri si mediul academic, implicit intre universitati, angajatori si absolventi, aduce in discutie o si mai sensibila viziune. Incercarea de a formula intr-o maniera cat mai eleganta m-ar duce la folosirea termenului de networking, implicit crearea unui cerc socio-profesional intr-un anumit domeniu de activitate. Mediul academic prezent incurajeaza individualismul studentului, iar putine sunt cazurile cand acest networking este aplicat la scara larga intr-o etapa incipienta a viitoarei cariere. Relatia dintre student si profesor, iar ulterior cea dintre absolvent si angajator trebuie sa aiba la baza prezenta unor concepte care tin de networking. Este vorba in fond despre evidentierea calitatilor absolventului, despre desprinderea din tiparul individualitatii profesionale, a izolarii in fata oportunitatilor. Insa, pe cat de frumos suna acest concept de networking, intervine si latura negativa a intregii relatii dintre absolvent si angajator, situatie in care candidatul de buna-credinta nu are la indemana multe intrumente pentru a combate starea de fapt.
O a patra incongruenta prezenta transcende sfera juridica in aspecte care poate tin de vocatia fiecarui absolvent de drept. Facem trimitere la lipsa anumitor calitati necesare. Aptitudinile, dar cel mai important, atitudinile pe care trebuie sa le detina un candidat sunt esentiale pentru reusita finala. Ambitia, rabdarea si perseverenta in a pune bazele unei cariere de succes sunt uneori mai importante decat cunostintele teoretice acumulate in anii de licenta. Ambitia generala de a reusi profesional intr-un mediu de afaceri guvernat de o libertate sporita este un test de anduranta si pentru profesionistii consacrati, asadar pentru absolventul de drept aflat la inceput de drum este esentiala. Rabdarea ar fi termenul cheie in aceasta asteptare a unei oportunitati care sa merite eforturile depuse. Problema prezenta in mentalitatea absolventului are in vedere o grabire a procesului de angajare. Pentru unii intervine networkingul, pentru alti absolventi asteptarea este deseori una plina de rabdare, o testare a trecerii timpului peste anunturi privind posturile disponibile si oportunitatile concrete oferite. Rabdarea trebuie dublata de perseverenta, convingerea ca trecerea timpului nu are intotdeauna conotatii negative. Timpul trebuie folosit intr-o maniera cat mai productiva, de dezvoltare personala si profesionala inca din faza incipienta. Avansarea in varsta si limitarea timpului dedicat dezvoltarii profesionale devin problematice la un moment dat, iar studentul, dar si absolventul, trebuie sa profite de orice astfel de ocazie.
Trecerea in revista a acestor incongrunte intalnite pe piata muncii intre angajator si absolvent nu face decat sa ridice probleme grave care patrund in sfera universitara. Aceste incongruente intalnite si experimentate in aceasta unica misiune a gasirii unui loc de munca din domeniul de bastina pot fi extinse cu usurinta in orice alta ramura de activitate. Exista anumite aspecte care tin strict de natura un pic denaturata a modului in care mediul de afaceri isi desfasoara activitatile, urmarind eficientizarea tuturor resurselor folosite, inclusiv in ceea ce priveste resursa umana. Insa, aceasta ruptura are cauze mult mai adanci. Nu sunt in masura sa ofer solutii acestor probleme, ma aflu inca in stadiul de fundamentare a unei viitoare cariere in sfera juridica, iar aceasta plasare profesionala nu face decat sa reitereze incongruentele mai sus mentionate. Realitatea pietei muncii in Romania este una infioratoare pentru absolventii care doresc sa profeseze in domeniile pe care le-au studiat, iar in urma acestui proces de selectie nenaturala victimele colaterale isi pierd ambitia, rabdarea si perseverenta care le guvernau in anii de studiu.
