The rainmaker – Omul care aduce ploaia (1997)
Autor: Stefan GHEORGHIES
Un film ce-l are in rolul principal pe Matt Damon este un film de luat in seama. Un film ce poarta si marca Francis Ford Coppola cu atat mai mult nu poate fi ignorat. Un film ce indeplineste ambele conditii si abordeaza si o tematica juridica? E un must-see pentru un cinefil care iubeste genul, cu atat mai mult pentru ce-i care viseaza inca de pe bancile facultatii la profesia de avocat. The Rainmaker poate fi incadrat in subcategoria filmelor juridice cu si despre profesia de avocat, insa se desprinde cumva de firul narativ clasic. Accentul nu cade neaparat pe instantele de judecata, pe confruntarile care se desfasoara in fata judecatorului adesea simbol al dreptatii; avem ceva mult mai original. Matt Damon intra in pielea unui tanar absolvent de drept care munceste din greu pentru a ajunge avocat. Faptul ca nu lucreaza intr-o firma de avocatura uriasa, faptul ca nu are un domiciliu si e falit, nu-l impiedica sa-si caute posibili clienti, cazuri care au nevoie de sprijinul sau. Profesia de avocat ilustrata prin intermediul The Rainmaker capata astfel o dimensiune mult mai umana, mai „calda” fata de registrul cu care ne-a obisnuit opinia publica.
Rudy Baylor (Matt Damon) provine dintr-o familie modesta; muncind intr-un bar local pentru a-si finanta studiile, Rudy invata ca pentru a reusi in profesia de avocat va fi nevoie de foarte multa munca. Astfel, dupa absolvire, inainte de examenul de barou, se angajeaza intr-o firma de avocatura suspecta condusa de un personaj la fel de suspect poreclit Bruiser. Lucrurile nu se termina in cele din urma prea bine pentru celebrul avocat Bruiser, Rudy punand bazele unei mici firme de avocatura impreuna cu Deck Shifflet (Danny DeVito), pe care il cunoscuse la deja fostul sau loc de munca. Insa, in centrul atentiei stau trei „cazuri” in care Rudy Baylor face ceea ce nu ar trebui sa faca niciun avocat: se implica emotional. Primul caz, al unui tanar ce moare de leucemie datorita faptului ca firma de asigurari de sanatate nu i-a finantat tratamentul, ajunge in fata instantei de judecata. Al doilea caz implica o femeie in varsta care are probleme cu proprii copii in ceea ce priveste testamentul, iar al treilea caz, desi formularea depaseste situatia, este al unei tinere femei casatorite, victima a violentei domestice. Rudy Baylor va depasi cu mult „ staruinta si diligenta de a apara clientul”, si se va implica in fiecare situatie in parte cu toata pasiunea sa pentru drept, pentru lege si pentru practica.
The Rainmaker idealizeaza intr-o oarecare masura profesia de avocat. Interpretarea lui Matt Damon este foarte buna, insa avem de-a face cu o mixtura narativa mult prea ideala chiar si pentru un film. Pe de o parte, avem profesia in sine a lui Rudy; avocat debutant care intenteaza un proces impotriva unei corporatii uriase reprezentate de avocati cu ani de experienta si bine platiti pentru profesionalismul lor. Deznodamantul este cunoscut si oarecum previzil. Pe de alta parte, avem latura personala a lui Rudy Baylor. El o intalneste pe Kelly (Claire Danes), o femeie batuta cu cruzime de propriul sot si care nu are pe nimeni sa-i asigure un sprijin. E de inteles faptul ca Rudy va ajunge sa o salveze din bratele unui sot violent, chiar si prin metode mai putin agreate de lege. De altfel, intreaga poveste e o combinatie interesanta intre elemente ale mai multor genuri. Avem drama, avem cate un strop de thriller, iar pe alocuri chiar si cateva miligrame de umor. La ultimul ingredient participa in mare masura si Danny DeVito, in rolul unui vesnic absolvent de drept care nu reuseste sa ia examenul de barou. Deck Shifflet este un personaj important in munca depusa de Rudy, „cel care le stie pe toate”.
Filmul lui Francis Ford Coppola nu poate fi decat o recomandare pentru orice seara din timpul saptamanii. The Rainmaker este alegerea ideala pentru a vedea un film juridic; vechimea acestuia nu este comparabila cu cea a altor filme de acelasi gen (vorbesc despre clasicele genului din anii ’50 – pe alocuri dificil de vizionat), iar aerul idealist ce ramane dupa vizionare nu poate face decat reclama pozitiva profesiei de avocat.
