Serviciul militar voluntar in Romania
Autor: Stefan GHEORGHIES
Aderarea Romaniei la NATO in 2004 a reprezentat inceperea unui nou capitol pentru Armata Romana. Tranformarile care se preconizau la acel moment urmareau sa contureze o viitoare institutie profesionista, intregul proces fiind axat pe trei stagii de restructurare: primul stagiu a fost completat in 2005, al doilea urmeaza sa ia sfarsit in 2015, prin reducerea fortelor armate la 80.000 de oameni, iar ultimul proces urmeaza sa fie finalizat in 2025. Insa, pe plan legislativ, procesul de transformare al Armatei Romane s-a bucurat de aceleasi masuri menite sa se alinieze la noile standarde europene. Dincolo de efectivele terestre, aeriene sau navale, lasand la o parte dotarile de care dispune Armata, un aspect esential a fost reprezentat de intrarea in vigoare a Legii nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu si trecerea la serviciul militar pe baza de voluntariat.
In timpul regimului comunist, serviciul militar era obligatoriu pentru toti cetatenii romani, indiferent de sex. Legea care guverna serviciul militar in acea perioada era Legea nr. 14 din 1972 privind organizarea apararii nationale a Republicii Socialiste Romania. Barbatii puteau fi chemati pentru indeplinirea serviciului militar de la 20 la 50 de ani, iar femeile de la 18 la 45 de ani (art. 20 din Legea nr. 14/1972). Odata cu caderea regimul comunist, obligativitatea serviciului militar s-a mentinut. In absenta unor reglementari, incepand cu anul 1992, in Armata Romana s-a utilizat procedeul mixt care consta in utilizarea combinata a doua metode de recrutare: conscriptia si voluntariatul. Conscriptia reprezinta inscrierea anuala in randurile militare, in timp ce voluntariatul reprezinta metoda bazata pe libera vointa a cetateanului de a presta sau nu serviciul militar. O serie de state dispun de armate formate in intregime din voluntari, precum SUA, Marea Britanie, Olanda, Franta samd.
In planul reglementarilor juridice ale serviciului militar voluntar s-a remarcat o „reinnoire” a cadrului legislativ. Un prim pas a constat in modificarea Constitutiei din anul 2003, pentru a permite crearea unui cadru juridic mai flexibil in ceea ce priveste aderarea la NATO si renuntarea la serviciul militar. A urmat adoptarea Legii nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, iar in 2006 a fost adoptata Legea nr. 384 din 10 octombrie 2006 privind statutul soldatilor si gradatilor voluntari.
Conform Legii nr. 395 din 2005 si Legii nr. 384 din 2006, incepand cu data de 1 ianuarie 2007, cetatenii romani, indiferent de sex, pot efectua pe baza de voluntariat orice forma a serviciului militar; serviciul militar obligatoriu se suspenda, insa, pe durata unor situatii exceptionale (stare de razboi, stare de mobilizare si stare de asediu), serviciul militar redevine obligatoriu. Totodata, in sarcina cetatenilor romani care au implinit varsta de 18 ani se instituie obligatia de a se prezenta la centrele militare pentru luarea in evidenta militara, consemnarea optiunilor privind modalitatea de indeplinire a indatoririlor militare si inmanarea adeverintei de recrutare. Ulterior, prin Legea nr. 223 din 18 noiembrie 2010, art. 4 al Legii nr. 395/2005 a fost modificat, prevazandu-se ca neprezentarea cetatenilor romani pentru luarea in evidenta militara in termen de 6 luni de la data implinirii varstei de 18 ani se va sanctiona contraventional [art. 4 alin. (2)].
Legea care asigura cadrul legal de exercitare a profesiilor de voluntar sau gradat voluntar este Legea nr. 384/2006. Textul de lege defineste soldatii si voluntarii gradati ca fiind „un corp distinct de personal militar, recrutat pe baza de voluntariat si situat la baza ierarhiei militare.” Acestia sunt angajati pe baza unui contract, pe o perioada determinata, in functie de nivelul de pregatire, starea de sanatate si aptitudini, pentru indeplinirea indatoririlor militare. Acestia sunt recrutati si selectionati din randul cetatenilor romani, barbati si femei avand domiciliul in tara. Limitele de varsta, modul de selectionare, instruire samd se stabilesc prin ordin al ministrului apararii nationale. Gradele pe care le pot avea militarii voluntari, in ordinea lor ierarhica, sunt: soldat, fruntas, caporal. Promovarea militarilor voluntari se realizeaza dupa criterii referitoare precum: performantele dovedite pe timpul indeplinirii atributiilor functionale, parcurgerea stagiului minim in grad, nivelul de pregatire.
Alinierea standardelor Armatei Romane cu cele europene reprezinta un proces indelungat in special in contextul unei realitati socio-economice dificile. Armata Romana a cunoscut un progres semnificativ in ceea ce priveste implicarea in diverse campuri de lupta sau in activitati coordonate de NATO, insa toate aceste actiuni trebuie fundamentate intr-un cadru juridic corespunzator cerintelor actuale.
Surse:
- Suvei, Stefan, Implicatiile renuntarii la stagiul militar obligatoriu pentru unitatile din fortele terestre in Revista Fortelor Terestre, editata de Statul Major al Fortelor Terestre.
- iDrept – Lege numar: 14 din 28/12/72 privind organizarea apararii nationale a Republicii Socialiste Romania.
- iDrept – Lege nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu si trecerea la serviciul militar pe baza de voluntariat.
- iDrept – Lege nr. 384 din 10 octombrie 2006 privind statutul soldatilor si gradatilor voluntari.
- iDrept – Lege nr. 223 din 18 noiembrie 2010 pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu si trecerea la serviciul militar pe baza de voluntariat.
