Dead Man Walking – Culoarul mortii (1995)
Autor: Stefan GHEORGHIES
I just wanna say I think killin’ is wrong, no matter who does it, whether it’s me or y’all or your government.
Intr-o societate in care ar trebui sa se asigure exercitarea corespunzatoare a drepturilor si libertatilor fundamentale inca exista anumite proceduri instituite prin lege care incalca unul dintre cele mai sacre dintre drepturi, implicit cel la viata. Din aceasta perspectiva am putea privi pedeapsa capitala drept o exceptie a principiilor care guverneaza o societate presupus civilizata. Insa, printre justificarile oarecum indepartate de conceptul de infaptuire a justitiei, se afirma ca pedeapsa capitala este indispensabila in cazul unor infractori deosebit de periculosi, lipsiti de caracteristicile fundamentele ale unei fiinte umane.
Dead Man Walking, in regia lui Tim Robbins, urmareste povestea unui barbat condamnat la moarte care solitica ajutorul unei calugarite in ultimele zile de viata. Accentul nu cade neaparat pe juridicul din cauza personajului central, ci se evidentiaza coordonatele umane ale acestei proceduri: atat cel condamnat, cat si familiile victimelor trec prin situatii emotionale precare.
Matthew Poncelet (Sean Penn) fusese condamnat la moarte dupa ce omorase cu sange rece un cuplu de tineri. Fata fusese violata, injunghiata si impuscata mortal, iar tanarul fusese batut si executat tot prin impuscare. Pus in fata unei singuratati de necombatut in fata mortii, Matthew ii scrie unei calugarite in speranta ca aceasta il poate ajuta. Helen Prejean (Susan Sarandon) este impresionata de cazul barbatului si decide sa il ajute; reuseste chiar sa gaseasca un avocat care sa atace prin recurs executarea pedepsei. Insa, dincolo de un proces in care avocatul din oficiu nu il ajutase deloc pe condamnat, instanta de judecata nu se lasa impresionata de povestea barbatului si respinge pretentiile acestuia. Asadar, executia fiind pregatita, lui Matthew nu ii ramane decat sa gaseasca drumul spre recunoasterea propriilor greseli, iar cu ajutorul calugaritei reuseste sa faca acest lucru.
Dead Man Walking este un film juridic axat pe trairile emotionale ale personajelor centrale rezultate in urma infaptuirii justitiei. Pedeapsa capitala antreneaza in acest peisaj oarecum macabru o serie de persoane, primul si cel mai important fiind Matthew Poncelet. Speranta moarte ultima, asa cum afirma celebra expresie, iar Matthew lupta pentru viata sa pe toate caile posibile. Insa, probele din dosar nu mint, iar acesta nu se bucura de clementa statului. In cele din urma isi asuma responsabiltiatea faptelor. Helen Prejean joaca un rol important in „mantuirea” lui Matthew, dar este de apreciat si taria de caracter de care da dovada in momentul in care decide sa se implice cu adevarat in aceasta poveste mediatizata. Helen are de suferit in urma acestor actiuni, insa decide ca misiunea ei este una importanta. Alti actori pe care trebuie sa ii avem in vedere sunt parintii celor doi tineri ucisi. Ura pe care o simt acestia fata de Matthew depaseste orice limita a imaginatiei si este de remarcat faptul ca Helen incearca, intr-o anumita masura, sa fie impartiala in toata aceasta poveste. Ea nu neaga faptele, ci incearca sa aduca pacea si linistea in randul celor cu care intra in contact.
Productia din 1995 ne arata o alta latura a aplicarii pedepsei capitale. In toata aceasta procedura cateodata indelungata si costisitoare pentru stat, trebuie sa avem in vedere si situatiile de natura emotionala prin care trec toate partile. Dincolo de suferinta rudelor victimelor, de pierderea celor dragi lor, statul nu isi indeplineste scopul de a reabilita social infractorul. Practic, in cazul persoanelor condamnate la moarte, statul nu face decat sa se debaraseze de infractorii periculosi.
