Losing Isaiah – Regasirea fiului (1995)
Autor: Stefan GHEORGHIES
Who decides what makes a mother?
In orice tara procedurile legale privind adoptia sunt greoaie si de lunga durata. Dincolo de faptul ca astfel parintii nu sunt incurajati sa adopte un copil tocmai datorita nesigurantei ca vor indeplini conditiile cerute de lege, trebuie sa avem in vedere si interesul copilului, cel care primeaza in fond. Aceste proceduri au rolul de a stabili daca adoptatorii sunt capabili sa ii ofere o buna crestere, o educatie corespunzatoare si sprijin moral copilului adoptat.
Losing Isaiah, in regia lui Stephen Gyllenhaal, urmareste povestea unui familii care adopta un copil abandonat inca de la nastere pe strazile unui oras american si adus in stare grava la spital. Filmul are in vedere atat latura umana a intregii povesti, dar si aspectele legale care confera mamei naturale caile legale de a cere reintegrarea in drepturile parintesti.
Margaret Lewin (Jessica Lange) lucreaza ca asistent social intr-un spital american. Dragostea pentru profesia sa este una nemarginita, adesea aparand conflicte in interiorul propriei familii datorita implicarii totale la locul de munca. In momentul in care un nou nascut este adus la spital in stare grava, Margaret dezvolta o relatie speciala cu acesta. Trecut prin frig, infometare si fiind la un pas de moarte, baietelul primeste din partea asistentei dragostea de care avea nevoie de la mama care il abandonase intr-o cutie in spatele unor blocuri. Cunoscand bine legislatia in vigoare privind adoptiile, Margaret decide sa faca pasul urmator si sa devina mama cu acte. In urma unui proces lung in care cei doi noi parinti dovedesc ca indeplinesc toate conditiile prevazute de lege pentru a adopta, baietelul este primit cu caldura in noua sa familie.
Anii trec, iar mama sa naturala apeleaza la ajutorul unui avocat pentru a-si recupera copilul. Dupa ce trecuse prin clinici de dezintoxicare si diverse programe de reintegrare in societate, Khaila Richards (Halle Berry) pare a fi stapana pe viata ei, iar singura sa doleanta este sa fie reintegrata in drepturile parintesti. Desi la prima vedere cazul femeii pare sortit esecului, aceeasi procedura care i-a incredintat copilul lui Margaret poate fi si cea care sa anuleze intreaga adoptie. Khaila nu primise nicio instiintare privind copilul ei in momentul adoptiei, nu isi exprimase consimtamantul pentru aceasta, nici macar nu stia daca baiatul ei este in viata sau nu. In ciuda atitudinii condamnabile a femeii, legea nu tine cont de personalitatile persoanelor implicate intr-un proces in fata instantei de judecata. Margaret si Khaila vor fi nevoite sa fie parti intr-un proces care urma sa stabileasca legalitatea adoptiei.
Losing Isaiah este un film juridic care contine dozarea perfecta a elementelor umane si juridice. Dincolo de aspectele juridice care tin de procedura adoptiei, procesul care are in atentie in fond viitorul unui copil neajuns inca la maturitate este esential pentru dezvoltarea acestuia. Faptul ca mama adoptatoare si mama biologica se razboiesc pentru drepturile parintesti nu faca decat sa aduca un dezechilibru in personalitatea copilului aflat in plin proces de crestere. Din punct de vedere juridic, consimtamantul Khailei joaca un rol important in tot procesul. Din punct de vedere moral, insa, am fi indreptatiti sa afirmam ca aceasta a renuntat la orice drept parintesc in momentul in care si-a abandonat nou nascutul intr-o cutie in frig si fara cea mai mica masura de aparare. Insa, legea in vigoare la momentul respectiv spune altceva, iar Khaila are de gand sa mearga pana in panzele albe pentru a-si recupera copilul.
