CJUE: Limitele protectiei consumatorului
Articol publicat in revista Pandectele Romane nr. 4/2014.
CJUE: refuzul de a interveni al unei asociatii pentru protectia consumatorilor nu este contrar Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CJUE, hotararea din 17 februarie 2014 pronuntata in cauza C-470/12)
In cadrul unui litigiu avand ca obiect executarea unei sentinte arbitrale prin care un consumator a fost obligat la rambursarea unei sume de bani relativa la un contract de credit de consum, o instanta din Slovacia a formulat o trimitere prejudiciala catre Curtea de Justitie cu privire la interpretarea articolelor 6-8 din Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive din contractele cu consumatorii, coroborate cu articolele 38 si 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Chestiunea principala se referea la o reglementare nationala care excludea obligativitatea interventiei asociatiilor pentru protectia consumatorilor in sprijinul unui consumator, in contextul unei proceduri de executare silita indreptate impotriva lui a unei sentinte arbitrale definitive. Astfel, intrebarea preliminara a avut un caracter de noutate, in conditiile in care instanta nationala a avut in vedere nu numai Directiva nr. 93/13/CEE, dar si dispozitiile aplicabile din cadrul Cartei. Insa Curtea de Justitie nu a acordat insemnatatea necesara dispozitiile invocate, care ar fi permis o atare interventie.
Dupa ce a amintit, in mod traditional, ca sistemul de protectie impus de directiva privind clauzele abuzive avea la baza ideea inferioritatii consumatorului in raport cu profesionistul, si ca aceasta inegalitate trebuie compensata printr-o interventie externa, Curtea a subliniat importanta informatiilor sesizarii din oficiu a instantiei cu privire la clauzele abuzive, cat si actiunile in vederea anularii acestora.
Constatand ca rolul asociatiilor pentru protectia consumatorilor in cadrul litigiilor individuale nu face obiectul unei reglementari a dreptului UE, Curtea a amintit ca principiul autonomiei procedurale decurge din principiul echivalentei si cel al efectivitatii.
Cum aceeasi regula se aplica chiar daca este vorba despre o norma de drept national sau de drept european, principiul echivalentei nu poate fi, astfel, incalcat.
Principiul efectivitatii ar fi putut produce efecte in masura in care consumatorul era privat de sustinerea unei asociatii in cadrul unei proceduri speciale. Insa de aceasta data, Curtea a preferat o lectura traditionala si minimala a dispozitiilor Cartei. Astfel, articolul 38, care prevede un nivel ridicat de protectie a consumatorilor, „in sine, nu poate impune o interpretare a respectivei directive in sensul recunoasterii unui atare drept”. Articolul 47 care impune o protectie efectiva sub aspect jurisdictional nu poate, nici el, sa fie interpretat ca opunandu-se unui refuz de a interveni in sprijinul consumatorului al unei asociatii.
Constienta de caracterul profund conservator al hotararii in privinta interventiei asociatiilor pentru protectia consumatorilor, Curtea a reamintit faptul ca drepturile acestora nu au fost ingradite, atat in ceea ce priveste o actiune colectiva, cat si o actiune individuala a unui consumator.
