Prosecuting Casey Anthony – Procesul lui Casey Anthony (2013)
Autor: Stefan Gheorghies
It was the perfect case to end his career…
Simpla vocatie pentru o anumita profesie nu poate asigura succesul in respectivul domeniul. Calitatile de baza necesare pentru desfasurarea unei profesii trebuie completate de un bagaj de cunostinte mai mult decat suficient, dar si specializat pe aria de expertiza. Astfel, mixtura dintre vocatie si profesionalism este esentiala indiferent de profesie. Cu atat mai mult, in sfera juridicului aceasta mixtura poate asigura o ascensiune fulminanta in cariera si poate face diferenta dintre succes si esec in cauze de maxima importanta. Intr-un mediu complex in care nu numai cunostintele juridice stau la baza desfasurarii activitatii, este nevoie de anumite trasaturi de personalitate puternice.
Prosecuting Casey Anthony, in regia lui Peter Wernet, urmareste cauza unei femei acuzate de uciderea propriului copil, o cauza de altfel puternic mediatizata in perioada respectiva si care in cele din urma starneste puternice controverse privitoare la modul in care actul de justitie este indeplinit.
Jeff Ashton (Rob Lowe), un procuror ambitios, preia cauza Casey Anthony mai mult datorita unei ambitii personale decat din dorinta de a contribui la indeplinirea actului de justitie. Desi premisele de la care probatoriul porneste par a fi dintre cele mai bune, constructia acuzarii nu indeplineste toate standardele pe care legea penala le cere pentru a putea atrage raspunderea acuzatei. Desi dovezile privind moartea violenta a fetitei de numai 2 ani erau clare, Ashton nu a reusit sa stabileasca legatura de cauzalitate intre fapta propriu-zisa si mama fetitei, motiv pentru care si verdictul final este unul surprinzator. Mai mult, acest verdict starneste furia opiniei publice in incercarea de a stabili modul in care sistemul judiciar a permis ca o persoana in aparenta vinovata sa fie eliberata datorita slabei pregatiri a procurorului de caz.
Prosecuting Casey Anthony nu reprezinta cea mai stralucita productie juridica, insa ridica o serie de semne de intrebare cu privire la modul in care sistemul judiciar poate esua in anumite conditii. Trebuie avut in primul rand in vedere factorul uman, implicit prezenta unui procuror de caz care poate a dat dovada de buna-credinta in activitatea desfasurata, dar care a pus pe plan secund anumite aspecte esentiale pentru cauza sa. Poate slaba pregatire, desi se aduce in vedere experienta indelungata a acestuia, a fost cauza esecului final sau poate ca dificultatea cazului a ridicat numeroase probleme chiar si pentru un profesionist precum Ashton. Esecul este, insa, mai mult decat evident, iar opinia publica l-a statuat pe Ashton printre vinovati.
In al doilea rand, trebuie sa avem in vedere posibila dificultate a unui caz in aparenta simplu. Lipsa probatoriului relevant pentru cauza a condus la verdictul de nevinovatie al acuzatei, insa semne de intrebare au fost ridicate si asupra sistemului judiciar in sine. Cum poate o lege penala avansata si care, in teorie cel putin, acopera cu obiectivitate toate raporturile care intra in sfera sa, sa conduca la un verdict nedrept fata de ceea ce s-a intamplat cu adevarat in cauza?
