Aspecte noi privind reglementarea concediului de odihna
Extras din articolul cu acelasi nume, autor Monica Gheorghe, publicat in Revista Romana de Dreptul Muncii nr. 4/2015.
Recent, prin Legea nr. 12/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii[1] au fost modificate art. 145-146 C. muncii privind stabilirea si efectuarea concediului de odihna anual. Anterior acestei modificari, normele dreptului national in materie au fost contrare dreptului european si jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, fapt sesizat de doctrina juridica in mai multe randuri[2].
(…)
Corespunzator normei europene si a jurisprudentei CJUE, modificarile aduse Codului muncii in materia concediului de odihna sunt urmatoarele:
– Art. 145 alin. (2) prevede ca durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective de munca aplicabile;
– La art. 145, dupa alin. (3), sunt introduse trei noi alineate, potrivit carora la stabilirea duratei concediului de odihna anual, perioadele de incapacitate temporara de munca si cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal si concediului pentru ingrijirea copilului bolnav se considera perioade de activitate prestata [alin. (4)];
– Concediul de odihna anual se intrerupe in cazul in care pe durata efectuarii acestuia survine incapacitatea temporara de munca sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal sau concediul pentru ingrijirea copilului bolnav, urmand ca salariatul sa efectueze restul zilelor de concediu dupa ce a incetat situatia respectiva, iar cand nu este posibil zilele neefectuate vor fi reprogramate [art. 145 alin. (5)];
– Salariatul are dreptul la concediul de odihna anual si in situatia in care incapacitatea temporara de munca se mentine, in conditiile legii, pe intreaga perioada a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat sa acorde concediul de odihna anual intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a aflat in concediu medical [art. 145 alin. (6)];
– Alin. (2) din art. 146 a inlocuit fostele alin. (2) si (3) ale aceluiasi articol. Potrivit acestuia, in cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
Se mentine regula potrivit careia concediul de odihna se efectueaza in fiecare an. Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
[1] Publicata in M. Of. nr. 52 din 22 ianuarie 2015.
[2] O. Tinca, Comentarii privind dreptul la concediul annual de odihna platit al salariatului care s-a aflat in concediu medical in tot cursul anului calendaristic, in Dreptul nr. 6/2012, pp. 105 si urm.; O. Tinca, Unele observatii referitoare la dreptul salariatului la concediu annual de odihna platit in lumina reglementarilor Uniunii Europene, in Dreptul nr. 7/2009, pp. 66-76; A. Ticlea, Dreptul la concediu de odihna pe perioada incapacitatii de munca potrivit Curtii Europene de Justitie, in R.R.D.M. nr. 8/2012, pp. 13-16; I.T. Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, ed. a III-a, revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p. 599.
