Ce stim despre obligatia de neconcurenta in contractul de franciza?
autor Mihaela Mocanu
O reflexie a obligatiei de a nu utiliza know-how-ul francizorului de catre fostul francizat este obligatia de neconcurenta post-contractuala aflata in sarcina acestuia.
Ordonanta Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei arata ca „francizorul poate sa impuna obligatii ferme fostului beneficiar, asigurand astfel protejarea caracterului confidential al afacerii si, in special, neutilizarea know-how-ului de catre o retea concurenta” [art. 8 alin. (2)]; „clauzele de nonconcurenta vor fi cuprinse in contract, pentru protejarea know-how-ului” [art. 6 alin.(1)].
Prin Regulamentul nr. 330/2010 privind aplicarea art. 101 alin. (3) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene este definita obligatia de neconcurenta ca fiind „orice obligatie directa sau indirecta care interzice cumparatorului sa produca, sa cumpere, sa vanda sau sa revanda bunuri ori servicii care concureaza cu bunurile sau serviciile contractuale” [art. 1 lit. d)].
Clauza de neconcurenta post-contractuala este valida doar in anumite conditii: are ca obiect bunuri sau servicii care sunt in concurenta cu produsele sau bunurile sau serviciile contractului, este limitata la spatiile si teritoriile unde cumparatorul si-a desfasurat activitatea pe parcursul executarii contractului, este indispensabila protectiei know-how-ului transferat de catre furnizor cumparatorului si este limitata la un an de la data incetarii contractului [art. 5 alin. (3) al Regulamentului nr. 330/2010].
Codul deontologic european al francizei precizeaza obligatia francizorului de a nu divulga know-how-ul comunicat de catre francizor nici in timpul, nici dupa incetarea contractului [art. 3.2 lit. c)], in acest scop contractul putand sa prevada o clauza de neconcurenta atat pe durata, cat si dupa incetarea contractului, a carei durata, intindere si obiect sunt astfel determinate incat sa tina cont de interesul retelei (Anexa 9).
Contractul model de franciza internationala redactat de CCI prevede (art. 6) mai multe obligatii de a nu face, care incumba francizatului si avand ca obiectiv impiedicarea acestuia de a concura reteaua de franciza din care a facut parte. Printre acestea se afla interdictia impusa francizatului „de a dezvolta direct ori indirect, independent sau in calitate de salariat, pe cont propriu sau in numele altei persoane, o activitate similara intr-un teritoriu unde l-ar concura pe un alt membru al retelei, respectiv pe francizor” (art. 6.1.f), dar si interdictia „de a participa la capitalul unui agent economic concurent care i-ar putea permite a influenta activitatea economica a acestuia” (art. 6.1.g).
Mai multe despre acest subiect in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 7/2012, articolul Efecte specifice ale incetarii contractului de franciza, autor Mihaela Mocanu
