Comunicarea judiciara
Autor: Atomei Gabriela-Larisa, studenta, Locul III la concursul Comunicare Judiciara organizat de CastigaProcese.ro
Comunicarea cuprinde comportamente intentionate (adica guvernate de reguli), presupune participarea a cel putin doua persoane si se realizeaza prin folosirea semnelor ca mijloace de atingere a unor scopuri.
Comunicarea judiciara ar putea fi definita ca fiind legatura, conexiunea, relatia stabilita intre avocat si instanta de judecata in vederea solutionarii litigiilor. In aceasta relatie este important sa existe o buna intelegere intre judecator si avocat.
Esentiale in acest caz sunt o serie de abilitati pe care avocatul trebuie sa le detina pentru a se face inteles si pentru a transmite mesajul corect si coerent celeilalte parti implicate in comunicarea judiciara, respectiv judecatorul. Printre aceste abilitati trebuie sa se enumere: o baza teoretica solida, puterea de convingere, dar si ascultarea, stilul de comunicare, capacitatea de adaptare la diferite situatii, aptitudinea de a relationa cu oameni din medii diferite, capacitatea de a empatiza intr-o oarecare masura cu persoana careia ii reprezinta interesele, calitatile oratorice.
Puterea de convingere este o trasatura, o abilitate importanta pentru un avocat deoarece prin aceasta maniera va putea transmite mesajul, va putea expune interesele persoanei pe care o reprezinta, sperand la solutionarea litigului intr-o forma favorabila clientului sau. Persuasiunea se poate realiza nu doar prin mesajul verbal, ci si prin intermediul mesajului paraverbal, adica prin manifestarile vocale (ritmul vorbirii,vocea, tonul, dictia, intontia, pauzele in vorbire, accentele), atitudinea adoptata de avocat in instanta sau prin mesajul trupului (postura avocatului, mimica, gestica ). Mesajul paraverbal, manuit cu abilitate devine un instrument eficace in influentarea si controlul interlocutorului. Mesajul paraverbal obtine cu usurinta respectul si smulge aprobarea. Mesajul trupului transmite informatia mult mai usor si mai rapid prin schimburi de priviri, gesturi, mimica, postura.
Se considera de cele mai multe ori ca avocatul are o responsabilitate mai mare in cadrul comunicarii judiciare prin faptul ca trebuie sa-si sustina pledoaria, sa transmita un mesaj, sa convinga judecatorul de veridicitatea discursului sau. Cu toate acestea, judecatorul este cel care da verdictul, fiind cel care apreciaza daca pledoaria avocatului si probele aduse de acesta in instanta sunt concludente si daca avocatul a fost suficient de convingator. Rolul judecatorului este foarte important, aprecierea sa intervenind in functie de interactiunea avocatului cu celelalte parti implicate in proces, dar si in functie de comunicarea stabilita intre el si avocat. Important este ca judecatorul sa inteleaga corect mesajul avocatului.
O importanta deosebita o constituie si increderea in sine a avocatului. Acesta trebuie sa-si expuna argumentele cu toata convingerea, dar si cu certitudine. Acesta trasatura tine de psihologia comunicarii. Tot in sfera psihologiei comunicarii se incadreaza si cunoasterea interlocutorului sau a audientei. Astfel, avocatul trebuie sa tina cont de faptul ca se adreseaza unui interlocutor specializat si anume judecatotului; trebuie sa foloseasca un limbaj adecvat, specific profesiei juridice. Limbajul utilizat in cadrul comunicarii judiciare trebuie sa fie cel standard-este o varianta stilistica a limbii literare si este recomandat sa fie folosit in situatii oficiale de comunicare.
In concluzie, partile implicate in comunicarea judiciara trebuie sa respecte anumite reguli si sa tina cont de elementele psihologiei si sociologiei comunicarii pe care sa le aplice in interactiunea lor. Comunicarea are loc intr-un anumit context concret si specific, fapt ce influenteaza atat ceea ce se comunica , cat si maniera in care se comunica. Intotdeauna comunicarea are un anumit obiectiv, scop. Obiectivul esential este acela de a obtine de la interlocutor un mod de a gandi, a simti sau a se comporta, favorabil celui care transmite mesajul. Comunicarea judiciara este o comunicare directa si personalizata, astfel incat, dincolo de mesajul verbal transmis, conteaza vocea, privirea, mimica, postura si gesturile. Toate acestea sunt importante pentru ca o comunicare sa poata fi catalogata drept eficienta.
