Convinge judecatorul, un bilant practic
Articol publicat pe www.castigaprocese.ro. Autor: Av. Adrian Toni NEACSU
In octombrie 2014 am inceput seria atelierelor practice desfasurate sub numele de Convinge judecatorul. Le-am gandit ca un fel de prelungire fireasca si foarte concreta a discutiilor incepute in cartea mea publicata anul trecut, Convinge judecatorul. Tehnica si arta convingerii instantei. Daca in carte am insistat destul de mult pe reflexie si introspectie in gasirea modalitatilor de dezvoltare a abilitatilor profesionale, deci cumva pe arta cresterii randamentului individual, in ateliere pun mai degraba accent pe tehnica cresterii eficientei. Exersam persuasiunea, testam metodele, aplicam trucurile.
Am avut pana acum, intr-un timp mai degraba foarte scurt, peste 180 de participanti la atelierele mele publice. La care se adauga foarte multe evenimente organizate in-house, despre care nu pot vorbi decat partial. Cu fiecare cursant am stat practic fata in fata si am invatat de la ei laolalta probabil mai mult decat cat au invatat si ei de la mine. Tocmai de aceea, desi nu-mi plac parantezele de bilant, cred ca pot trage cateva concluzii.
Mai intai, atelierele mi-au dat o mare incredere in viitorul metodei mele in Romania. Comunicarea judiciara este doar la inceput, eu insumi inca nu i-am publicat teoria (lucru pe care l-am amanat pentru toamna), insa deja vad in jur elemente clare de mimetism a ei. Constient sau nu, mesajele sau organizarile didactice care promit “convingerea judecatorului” se inmultesc. Daca initial am avut retineri, m-am temut de neintelegeri si maraieli in interiorul profesiei, acum stiu ca nevoia de comunicare eficienta in instanta acopera galagia bombanelilor, inevitabile totusi atunci cand vorbim de schimbari de paradigma atat de radicale. Am invatat din ateliere ca practicienii chiar au nevoie sa detina controlul asupra eficientei prezentei lor in instanta. Au nevoie sa cunoasca care sunt asteptarile de la ei si care sunt consecintele probabile ale unui comportament sau al altuia. Vor sa inteleaga cum functioneaza, logic, psihologic si administrativ, dar nu numai, instantele, completele, judecatorii. Comunicarea judiciara ofera promisiunea unei abordari complete si riguroase asupra proceselor complexe de relationare in legatura cu solutionarea dosarelor. Tocmai de aceea viziunea pe care o propun este abia la inceput si va avea o dezvoltare naturala.
In al doilea rand, poate momentul cel mai socant pentru participanti este atunci cand le propun, ca metoda sistematica de lucru, renuntarea la ipocrizie. Sistemul judiciar este compus din oameni si functioneaza dupa reguli umane. Este cat de poate de firesc ca un om sa aiba limite fiziologice. De ce nu le-ar avea si judecatorul? Ei bine, rezistenta la o abordare pragmatica de felul acesta este destul de mare. Dadeam chiar zilele trecute un exemplu legat de dimensiunea recomandabila a fonturilor folosite in cererile adresate judecatorilor. Printre altele, le spuneam participantilor ca dimensiunea ar trebui sa fie una rezonabila care sa permita comod o lectura si sa tina seama si de posibilele dificultati de vedere ale unui judecator sau ale altuia. Nu toti oamenii au privire de vultur. La fel, nu toti judecatorii sunt dispusi sa faca un efort suplimentar doar pentru a deslusi un text puchinos. E o greseala sa pleci de la presupunerea ca judecatorii sunt altfel decat oamenii in general. Ca functioneaza dupa alte reguli si ca nu le sunt aplicabile legile fiziologice. Tocmai de aceea, in atelierele mele fac deseori referire la concluziile unor cercetari legate de aptitudinile omenesti si limitele lor. Capacitatea biologica de atentie neintrerupta a unei persoane medii asupra unui discurs oral este de 10 minute. De ce judecatorul ar face exceptie? Doar pentru ca in fata lui este un avocat care-si tine concluziile prevazute de codul de procedura penala? E suficient asta sa transcenzi biologia?
Demitizarea, demistificarea, pragmatismul, sunt ingredientele principale ale metodei pe care o aplic.
In sfarsit, din ateliere am inteles ca exista o enorma dorinta de apropiere fata de judecatori, de intelegere a mecanismelor dupa care functioneaza, o mare curiozitate fata de judecatori ca oameni. Acest lucru este probabil cel care m-a facut pana acum in cea mai mare masura sa continui. Oamenii imi cer mereu sa le spun cum se vad lucrurile din partea cealalta. Nu se satura aproape niciodata de povestit si de aceea intalnirile noastre nu se termina niciodata la sfarsitul agendei anuntate. Exista un mare potential de generozitate pentru judecatori din partea profesionistilor barei, dincolo de tensiunile si agresivitatile publice. Pentru asta insa ei trebuie revelati altfel decat simple mecanisme inerte. Judecatorii trebuie si pot fi cunoscuti asa cum sunt, cu bunele si cu relele lor, cu limitele fiziologice, cu slabiciunile si virtutile lor. Tocmai acest efort de cunoastere a lor asa cum sunt in realitate inseamna nu o impietate ci dimpotriva o mare deferenta fata de umanitatea lor. Succesul sau insuccesul in instanta si in activitatea profesionala in general a litigatorilor depind nu de circuite automate anonime ci de oameni concreti, palpabili, supusi greselii si chiar relei credinte.
Dar fata de un mecanism rece, de un brat metalic al nu stiu carui sistem complicat nu poti avea nici intelegere, nici simpatie. Fata de un om, fie el si judecator, poti. Abia acum inteleg mult bine emotia sincera din cuvintele bunei mele tovarase Andreea Chis, de la Curtea de apel Cluj, „Ai prezentat un judecator uman, care e ingropat in dosare, care vrea sa fie ajutat, si nu incurcat, un judecator care e acelasi si diferit in acelasi timp, avand obiceiurile sale, bune si rele, de care trebuie sa tina cont avocatul pentru o buna comunicare, asa cum si judecatorul cunoaste avocatul, cu bune si cu rele, si tine cont de asta, in acelasi scop. Ai coborat judecatorul din turnul de fildes in care l-au asezat unii din ignoranta sau voita minciuna. Ai aratat ca judecatorul e un om, si nu o masina, un ideal, pentru ca avocatul sa aiba in vedere asta si sa-i fie tovaras, nu adversar.”
Cel mai probabil voi continua seria atelierelor si anul acesta, insa indiferent de asta tin sa multumesc tuturor celor care au participat deja pana acum la ele.
