Cum se pregateste judecatorul pentru concluziile orale
Articol publicat in revista Monitorul Jurisprudentei nr. 24/2014. Autor: Adrian Toni Neacsu
* Fragment dintr-o lucrare in curs de aparitie sub semnatura autorului la editura Wolters Kluwer. Daca doresti sa fi primul informat cand apare cartea ori sa primesti alte fragmente din aceasta acceseaza acest link si lasa-ne datele tale de contact
Momentul culminant si cel mai important pentru judecator in orice dosar este scrierea solutiei. Atunci judecatorul ramane singur cu dosarul si isi asuma intreaga responsabilitate. Acela este momentul in care face evaluarea finala a intregului dosar, in care analizeaza toate sustinerile partilor si intreg probatoriul. Un judecator nu poate trece insa la scrierea minutei atata vreme cat nu are certitudinea ca are in dosar toate probele de care avea nevoie. El scoate dosarul in pronuntare atunci cand stie ca evolutia partilor este incheiata si mai ales cand stie ca solutia pe care o va da are toate elementele de sprijin in dosar. Repunerea dosarului pe rol pentru completarea cercetarii judecatoresti este un esec profesional al judecatorului si motiv de jena colegiala. Repui un dosar pe rol doar pentru ca l-ai scos fara sa-l cunosti bine. Tocmai de aceea momentul declararii ca terminata a cercetarii judecatoresti este unul important pentru judecator si nu va interveni decat atunci cand este pregatit pentru asta. Intai va face o analiza minutioasa a ceea ce se afla in dosar si doar atunci va fi pregatit sa declare incheiata cercetarea judecatoreasca, daca desigur nici partile nu mai au cereri sau exceptii de invocat.
Tocmai de aceea, desi poate nu pare asa la prima vedere, judecatorul se pregateste activ pentru termenul de punere a concluziilor.
Chiar daca rolul principal revine avocatilor, in pregatirea momentului, judecatorul analizeaza si el temeinic intreg dosarul si se asigura ca piesele dosarului sunt complete. Analiza judecatorului anticipeaza practic, prin amploarea ei, solutia pe care o va da.
De asemenea, el va vizualiza mental cu usurinta continutul concluziilor finale ale avocatului. Acestea sunt relativ previzibile, intrucat se sprijina pe cererile, sustinerile si actele depuse in dosar, adica pe pozitia lor procesuala. Judecatorul va schita in primul rand argumentele si rationamentele logice ale pozitiei procesuale a avocatilor, iar nu, desigur, elementele de retorica juridica. Va „vedea” liniile mari ale algebrei concluziilor tale, iar nu literatura lor.
In orice caz, indiferent ce impresie a facut el anterior, rareori un judecator va putea fi luat prin surprindere in timpul concluziilor. Daca pe parcursul solutionarii dosarului si-a permis sa aiba o cunoastere partiala a acestuia, concentrandu-se pe aspectele procedurale, pentru acest moment culminant el va recupera rapid. Aceasta observatie este valabila si pentru completele colegiale, inclusiv in ce-l priveste pe al doilea (sau al treilea) judecator, cel care nu a condus din calitatea de presedinte. Ulterior sedintei, completul trebuie sa se retraga pentru a da solutia, iar in acel moment nu va mai fi timp pentru punerea la punct cu continutul dosarului, care ar intarzia excesiv o activitate care si asa este tot timpul sub presiune.
In concluzie, atunci cand te pregatesti pentru cuvantul pe fond, trebuie sa stii ca ai in fata judecatori care cunosc fiecare fila din dosar, care au deja schitata o solutie juridica in dosar si care anticipeaza in mare parte care sunt argumentele tale.
* Fragment dintr-o lucrare in curs de aparitie sub semnatura autorului la editura Wolters Kluwer. Daca doresti sa fi primul informat cand apare cartea ori sa primesti alte fragmente din aceasta acceseaza acest link si lasa-ne datele tale de contact
Frumos si interesant articol. Felicitari domnule Adrian Toni Neacsu.
Consider a fi o lucrare interesantă şi mult trebuincioasă cu prioritate absolută în primul rând multora dintre judecătorii statului de drept din România, apoi, avocaţilor etc etc Mai mult, o consider o mină de aur pentru cetăţeanul justiţiabil.Dacă v-aţi putea face invizibil şi aţi avea timp să intraţi în multe din sălile de timp pierdut, probabil şi dumneavoastră, domnule Adrian, aţi ajunge la concluzia mea.Mi-e ruşine mie de profesionalismul dacă-l putem încadra aşa, al câte unora dintre judecători.Dar pe cine oare mai interesează calitatea actului de justiţie, aplicarea corectă a legii, dreptatea, profesionalismul judecătorului ?! Numai justiţiabil să nu fii! Am toată stima/consideraţia pentru acei judecători care se consumă vizibil ca actul de justiţie să se ridice la o valoare juridică cât mai înaltă.
Vă doresc succes deplin muncii dumneavoastră şi o epuizare rapidă a cărţii ce-o veţi scoate!
Desigur, cartea este scrisa inainte ca autorul sa fie avocat. La acea data, judecatorul Neacsu avea o alta viziune, ideala, asupra fenomenului justitiei. As fi curios sa stiu daca avocatul Neacsu isi mentine opinia despre judecatori, cum ca “judecatorul analizeaza si el temeinic intreg dosarul” sau “judecatorul se pregateste activ pentru termenul de punere a concluziilor”. Fara discutie, sunt multi judecatori seriosi. Dar cel putin la fel de multi sunt judecatorii care nu au ce cauta in sistem, pentru ca ori sunt slab pregatiti ori, mai grav, sunt rau intentionati. Daca avocatul Neacsu se va rezuma la consultanta, atunci cartea va ramane in aceasta forma, a justitiei ideale, teoretice. Daca insa va trece la bara, probabil, fiind un om serios, avocatul Neacsu va simti nevoia sa corecteze in carte ceea ce fostul judecator Neacsu a vazut din sferele prea inalte ale CSM-ului. Asa ca astept a doua editie, cu un capitol axat pe realitatea justitiei si pe neimplicarea CSM-ului in eliminarea judecatorilor paraleli cu fenomenul. Si, domnule Neacsu, ce ati prefera dvs. intre o repunere pe rol si o solutie data in bataie de joc? Oare nu este de preferat un judecator care totusi vrea sa afle adevarul, chiar daca, potrivit dvs., repunerea pe rol a unei cauze este un esec profesional al judecatorului si motiv de jena colegiala? Eu cred ca este de admirat un judecator care face acest lucru, expunandu-se unor aprecieri poate gresite ale diverselor persoane din jurul lui. Evident, vorbim de o situatie care nu constituie un obicei al respectivului judecator.
In rest, succes cu practica in partea cealalalta a barei si bun venit in lumea reala a justitiei!
Va multumesc pentru comentarii. Acesta este ultimul fragment publicat inainte de aparitia cartii. Pentru orice apreciere de ordin general am sa va trimit la lucrarea in ansamblul ei. Fragmentele, oricat de extinse ar fi ele, sunt nerelevante pentru mesajul principal pe care il promovez.