Despre neconstitutionalitatea Craciunului
Autor: Stefan GHEORGHIES
Florey v. Sioux Falls School District (1980)
Circumstantele cauzei
In anii 1970 conducerea unei scoli din Sioux Falls, Dakota de Sud era ingrijorata in legatura cu modul in care scolile ar trebui sa accepte si sa promoveze diferentele religioase, in particular cum ar trebui sa se desfasoare Craciunul intr-o unitate de invatamant. A fost infiintata o comisie care sa studieze aceasta problematica, precum si consecintele separatiei bisericii de stat si posibilele solutii in acest sens.
In cele din urma s-au adoptat o serie de masuri care sa permita observarea in scoala a cat mai multor sarbatori religioase diferite. Urmau sa se desfasoare astfel campanii de informare asupra originilor diverselor sarbatori, incercandu-se in acelasi timp o prezentare cat mai obiectiva a traditiilor din fiecare religie. Diversele scenete de teatru care implicau traditii specifice, precum si muzica aferenta acestora urmau sa faca parte din acest program.
Roger Florey, unul dintre parinti, ateu declarat, nu a fost de acord cu politica scolii si a dat in judecata Inspectoratul Scolar Districtual argumentand ca drepturile sale constitutionale au fost incalcate, cu toate ca programul nu fusese inca implementat. Principala grija a lui Florey privea faptul ca ar urma sa fie introduse in repertoriile muzicale colinde precum „Silent Night” si „O Come All Ye Faithful”. Cu toata ca s-a admis in fata instantei faptul ca acest program depaseste oarecum normele constitutionale, s-a sustinut ideea conform careia programul nu incalca vreo norma legala. Florey a atacat prin apel decizia instantei.
Decizia Curtii
Pe data de 22 Aprilie 1980, Curtea de Apel a confirmat legalitatea si corectitudinea deciziei in prima instanta – programul aducea atingere intr-o anumita maniera separatiei dintre biserica si stat, insa ideile cuprinse in acesta sunt constitutionale, chiar si prin includerea colindelor aduse in discutie de catre Roger Florey.
In primul rand, Curtea a decis ca acuzatiile reclamantului, conform carora scopul programului urmareste indoctrinarea religioasa, nu isi au fundament in realitate. Mai mult, programul are ca scop simpla informare a elevilor cu privire la diversitatea religioasa. Conform Curtii, Primul Amendament nu interzice complet manifestarea religiei in scoli; indoctrinarea si reprimarea acesteia sunt interzise prin lege. Asadar, studiul religiilor nu este interzis. Prin termenul de „studiu” se intelege o forma de instructaj; reprezentarile publice (scenetele) fac parte din acest studiu. Aceasta nu inseamna, insa, ca ceremoniile religioase pot fi incluse in program.
Se naste astfel intrebarea daca programul urmareste informarea pe latura laica a elevilor? Iar raspunsul Curtii este afirmativ. Este important pentru elevi sa cunoasca istoriile fiecarei religii, ca parte a mostenirii culturale oferite de SUA, precum si de alte tari. Cu toate ca aceste traditii promoveaza intr-o oarecare masura religiile in cauza, Curtea apreciaza ca aceste traditii au patruns in sfera sociala si au suferit modificari importante. Exemplul cel mai bun este cel al Craciunului, care a depasit sfera religioasa in cadrul societatii. A devenit o parte integrata a culturii nationale.
Aceste reguli garanteaza ca materialul are caracter laic ori semnificatie culturala; muzica, pictura, literatura si teatrul pot fi incluse in programul scolii numai daca sunt prezentate intr-o maniera obiectiva si prudenta ca parte a culturii sarbatorii in cauza. Simbolurile acestei sarbatori pot fi expuse numai daca fac parte din prezentare si au caracter temporar.
Cu toate acestea, judecatorul McMillian nu a fost de acord cu decizia Curtii, care interpreteaza intr-o maniera neclara cauza trimisa spre judecare. In opinia sa, aceste manifestari religioase in scopul aplicarii unui program nu au caracter laic si, implicit, daca se permite o astfel de manifestare, ar trebui legalizate ceremoniile religioase in scoli. Mai mult, a sustinut faptul ca au fost aduse in atentia elevilor numai religiile majoritare, nepunandu-se accent si pe religiile minoritatilor. Promovand numai religiile majoritare se va crea o impresie generala conform careia statul sustine numai anumite religii, in defavoarea altora. McMillian s-a aratat ingrijorat si de faptul ca acest program va depasi sfera simplelor aspecte de ordin istoric, iar organizatorii se vor trezi pusi in fata unor provocari mult mai mari, cum ar fi explicarea anumitor concepte religioase, starnind in acelasi timp si posibile conflicte intre stat si biserica.
Semnificatie
Aceasta decizie a fost citata deseori in cauze care au avut ca obiect uzul de materiale religioase in scoli in timpul sarbatorilor. Asadar a capatat putere de jurisprudenta. Sensul acestei decizii este cert: este permis pentru scoli sa foloseasca materialele religioase numai in scopul promovarii religiei intr-o maniera obiectiva, fara a aduce atinge separatiei biserica-stat.
