Despre (ne)incriminarea insultei si calomniei
Editorial publicat in Monitorul Jurisprudentei nr. 3 / 2013, autor Adrian Toni Neacsu, Redactor Sef Pandectele Romane.
- A fost publicata motivarea deciziei nr. 206 din 29 aprilie 2013 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414^5 alin. (4) din Codul de procedura penala. Prin aceasta decizie, Curtea Constitutionala a constatat ca “dezlegarea data problemelor de drept judecate”, prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite nr. 8 din 18 octombrie 2010[1], este neconstitutionala, contravenind prevederilor art. 1 alin. (3), (4) si (5), ale art. 126 alin. (3), ale art. 142 alin. (1) si ale art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie si Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007[2].
In concret, Curtea Constitutionala a sanctionat solutia adoptata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Sectiunile Unite, in solutionarea unui recurs in interesul legii din 18 ianuarie 2007.
Astfel, prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 si 207 din Codul penal. In considerentele acestei decizii, Curtea a retinut, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii normelor abrogatoare, ca acestea isi inceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art. 147 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii [in speta, normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si art. 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii] continua sa produca efecte juridice.
Ulterior publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007, practica instantelor judecatoresti a devenit neunitara. Unele instante au considerat dispozitiile art. 205-207 din Codul penal ca fiind in vigoare, in timp ce alte instante au considerat ca aceste prevederi nu mai sunt in vigoare, pronuntand solutii de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala si, respectiv, de respingere a plangerilor formulate in cadrul procedurii prevazute in art. 278^1 din Codul de procedura penala.
Prin Decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti “cu privire la consecintele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007 […] asupra activitatii dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal” si au stabilit ca: “Normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt in vigoare.”
Ca urmare a efectului obligatoriu al deciziilor pronuntate in interesul legii, din octombrie 2010 pana in prezent, instantele, dar si organele de urmarire si supraveghere penala, au incetat in masa aplicarea prevederilor art. 205 si 206 Cod penal, infractiunile fiind considerate dezincriminate.
Prin recenta decizie, Curtea Constitutionala a reincriminat, pentru viitor, in mod expres insulta si calomnia. Mai exact, Curtea Constitutionala retine ca decizia sa determina – de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I – restabilirea, pentru viitor, a efectului general obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007 si a aplicarii normelor de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, cu respectarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Curtea Constitutionala nu s-a multumit insa la a restabili efectul obligatoriu al deciziei sale din 2007. Aceasta a tinut sa administreze o critica extrem de dura instantei supreme, retinand ca s-a pronuntat asupra unui recurs in interesul legii vadit inadmisibil, desi promovat de procurorul general, ca a avut o practica incoerenta in privinta efectelor deciziilor Curtii Constitutionale de constatare a neconstitutionalitatii normelor abrogatoare si ca Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a erijat in instanta de control judiciar al Deciziei nr. 62/2007 pronuntate de Curtea Constitutionala. Curtea Constitutionala a mai retinut ca intrucat acest precedent afecteaza grav securitatea juridica si rolul Curtii Constitutionale, se impune sanctionarea oricarei interpretari a dispozitiilor art. 414^5 alin. (4) din Codul de procedura penala, ce reglementeaza obligativitatea dezlegarilor date problemelor de drept judecate de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe calea recursului in interesul legii, in sensul ca ar oferi acestei instante posibilitatea ca, pe aceasta cale, in temeiul unei norme infraconstitutionale, sa dea dezlegari obligatorii care contravin Constitutiei si deciziilor Curtii Constitutionale.
Motivarea Curtii Constitutionale nu face decat sa adanceasca si mai mult conflictul juridic creat prin pronuntarea deciziei in data de 29 aprilie 2013. Curtea Constitutionala se pozitioneaza in mod explicit in conflict de competenta cu Inalta Curte de Casatie si Justitie, sustinand ca aceasta si-a incalcat limitele atributiilor constitutionale si statuand explicit ca in aceasta situatie decizia in interesul legii pronuntata de instanta suprema nu este obligatorie, iar efectele ei trebuiesc anulate.
Situatia in care sunt pusi in acest moment instantele judecatoresti si judecatorii este una imposibila. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii pentru viitor de la data publicarii lor in Monitorul Oficial. Pe de alta parte, aceeasi Constitutie precizeaza expres ca instanta de jurisdictie constitutionala are competenta de a se pronunta doar cu privire la neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor, niciodata a hotararilor judecatoresti si cu atat mai putin asupra „dezlegarii data problemelor juridice” de catre instanta suprema. Mai mult, Curtea Constitutionala nu face parte din puterea judecatoreasca pe care a cenzurat-o, iar potrivit chiar art. 1 alin. (4) din Constitutie, statul roman se organizeaza potrivit principiului separatiei puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.
Potrivit art. 126 alin. (3) din legea suprema, misiunea constitutionala a ICCJ este de a asiguraasigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti. Potrivit Codului de procedura penala, dezlegarea data problemelor de drept judecate in procedura recursului in interesul legii este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Potrivit art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, modificata, constituie abatere disciplinara atat nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale, cat si a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii. Nu exista si nu poate exista o ordine de prioritate pentru simplul considerent ca in sistemul nostru constitutional este inimaginabil un conflict de competente constitutionale intre Curtea Constitutionala si Inalta Curte de Casatie si Justitie.
La acest moment nu stie nimeni daca insulta si calomnia au fost reincriminate. Exact aceasta incertitudine a incriminarii ma face sa cred ca judecatorii vor fi mai degraba tentati sa nu dea efecte deciziei in forta a Curtii Constitutionale. Oricum, instantele vor fi cele chemate sa gaseasca solutia iesirii dintr-un paradox care in realitate nu are nicio solutie, pentru ca nu trebuia sa se ajunga aici. Teoretic, o jurisprudenta contradictorie a instantelor ar putea determina din nou provocarea unui recurs in interesul legii, astfel incat, similar Curtii Constitutionale, instanta suprema sa se pronunte singura in propria-i cauza. Pana la acel moment insa, destul de sigur, va intra in vigoare noul Cod penal (1 februarie 2014) care nu contine prevederi referitoare la incriminarea insultei sau calomniei, vointa legiuitorului roman fiind ferma si egala din 2007 pana in prezent. Chiar daca vor exista solutii de condamnare pentru fapte de insulta si calomnie savarsite in perioada scurta de la decizia Curtii Constitutionale pana la intrarea in vigoare a noului Cod penal, condamnatii vor beneficia de efectul obligatoriu al legii penale de dezincriminare.
[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011.
[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007.
