Despre revizuirea Constitutiei
Interviu cu dna. prof. univ. dr. Simina Tanasescu, prodecan al Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti, publicat in Pandectele Romane nr. 12/2013.
Pandectele Romane: Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 se afla in fata unei noi revizuiri, cea de-a doua in istoria sa. Considerati ca un asemenea act, la acest moment, este necesar si oportun?
Simina Tanasescu: In spatiul public romanesc din ultimii trei-patru ani discutiile referitoare la revizuirea Constitutiei pot fi asemanate fluxului si refluxului marin: cresc si descresc, oarecum alternativ, fara a-si inceta freamatul nelinistitor. A discuta cu relativa lejeritate despre revizuirea legii fundamentale poate trezi nedumeriri pentru profesionistii dreptului constitutional, caci nimic nu poate fi mai destabilizant pentru un jurist decat permanenta incertitudine si eterna instabilitate. Constanta repunere in discutie a cadrului juridic general in care se desfasoara relatiile sociale din stat poate fi comparata cu situatia unei barci care suporta reparatii capitale in timp ce ii transporta pe cei care o repara – riscul de scufundare este inerent. Este interesant si merita observat faptul ca doctrinarii par a-si pune intrebari la care raspunsurile ar trebui sa vina din alta directie. Intrebarea dvs. este cu atat mai meritorie cu cat necesitatea ori oportunitatea revizuirii constitutionale presupune identificarea raspunsului la o alta intrebare, ontologic anterioara lor, anume de ce ar fi necesara revizuirea Constitutiei? Am putea astfel afla atat cauzele cat si scopurile unei eventuale modificari a legii fundamentale si poate ca am intelege mai bine imperativul ori, dimpotriva, inutilitatea demersului. Afirmatii apodictice din gama celor care se multumesc sa constate ca textul constitutional cuprinde potentiale imperfectiuni de ordin redactional sau normativ ori false justificari care isi extrag seva din enumerarea unor dificultati de functionare a autoritatilor publice instituite prin respectiva Constitutie nu pot servi drept substitut pentru o autentica si riguroasa analiza a cauzelor si motivelor pentru care legea fundamentala ar trebui revizuita. Daca perfectionarea, inclusiv semantica ori stilistica a unui text normativ este oricand posibila, nu e cert ca ea va fi si benefica ori eficienta in plan normativ. O veche vorba romaneasca spune ca „mai binele este adesea dusmanul binelui” si ea poate deveni relevanta in prezentul context. In plus, daca subzista dificultati in functionarea ori articularea unor autoritati ale statului poate ca respectarea riguroasa a prevederilor constitutionale ar determina rezolvarea daca nu chiar disparitia lor in conditiile in care se constata ca ele provin mai ales din necunoasterea ori neaplicarea regulilor pertinente. Aparent paradoxal, uneori poate fi mai bine sa nu fie modificate tocmai prevederile constitutionale care ridica probleme practice daca se dovedeste ca tocmai acelea sunt garantiile democratiei sau ale statului de drept.
Personal cred ca o matura reflectie asupra ideii de revizuire a Constitutiei Romaniei ar trebui sa ne conduca la concluzia ca putem invata din erorile trecutului, dar, mai ales, ar trebui sa putem avansa catre viitor si daca modificarea legii fundamentale se dovedeste a deveni inevitabila poate ca ar merita sa avem in vedere si proiectiile pe care le putem face acum pentru urmatorii 15-20 de ani si, de ce nu, sa nu uitam nici obligatiile pe care statul roman si le-a asumat in plan regional ori international. Apreciez ca stabilitatea constitutionala este o premisa esentiala pentru predictibilitatea normativa si cea a conduitelor umane intr-un stat, insa ea nu trebuie fetisizata.
P.R.: Obiectivele acestui demers au fost deja exprimate in proiectul legii de revizuire, elaborat de Comisia parlamentara comuna. Care considerati a fi „punctele tari” si, respectiv, „punctele slabe” al acestuia?
S.T.: Obiectivele punctuale pe care si le-a propus comisia comuna a celor doua camere ale Parlamentului transpar din textul trimis spre dezbatere in cadrul Forumului constitutional, insa mi-e teama ca obiectivele generale ce au determinat initierea unui astfel de demers nu au fost inca foarte clar elucidate. Asa cum spuneam si mai devreme, sunt convinsa ca dificultati de functionare ori armonizare sau interactiuni institutionale anormale exista si vor continua sa se manifeste. Poate ca parte dintre acestea si-ar putea gasi o rezolvare prin modificarea textelor constitutionale pertinente. Si desigur ca o conlucrare mai eficienta intre autoritatile statului ar fi benefica pentru cetateni. Cred insa ca o revizuire constitutionala nu trebuie sa se cantoneze doar in trecut; Constitutia nu este o simpla codificare a ceea ce poate fi considerat, la un moment dat, drept cele mai bune practici in materie statala, ea este in primul rand o proiectie in plan normativ a valorilor structurante ale unei societati si o descriere a dezideratelor majore ale acesteia. Cred cu tarie sa societatea romaneasca contemporana are valori certe si dorinte fezabile, iar acestea s-ar putea constitui in principalele „puncte tari” ale unei potentiale revizuiri constitutionale. Cat priveste „punctele slabe” ale proiectului de revizuire constitutionala (ce nu a intrat inca pe rolul Parlamentului) cred ca este prematur sa fie identificate, pe de o parte pentru ca buna parte dintre ele tin de terminologie si acuratete juridica, iar astfel de chestiuni pot fi lesne rezolvate in cadrul dezbaterilor parlamentare, iar pe de alta parte pentru ca unele din temele considerate „modificabile” in faza de proiect pot fi abandonate in cursul procesului decizional si am speranta ca lucrurile se vor mai limpezi pe masura ce discutiile vor avansa si vor aborda substanta reglementarilor si impactul lor concret.
P.R.: Rezolva modificarile preconizate aspectele negative din functionarea sistemului politico-constitutional relevate in practica ultimilor ani?
S.T.: Si da si nu. Pe de o parte, chiar daca raman in minoritate in peisajul doctrinar din Romania, continui sa afirm (de mai bine de trei ani) ca revizuirea constitutionala nu este un panaceu si nu ar trebui sa avem asteptari prea mari de la o simpla modificare de norme juridice atata vreme cat ceea ce punem sub semnul intrebarii sunt conduitele umane si nu regulile impuse acestora. Cultura juridica si politica are un rol important de jucat in aceasta ecuatie. Pe de alta parte, este oricand posibil sa incercam sa functionam si dupa alte reguli daca de cele vechi ne-am plictisit. Trebuie doar sa fim atenti – intr-un exemplu voit din alt domeniu – sa nu schimbam prioritatea de circulatie pe stanga cu cea pe dreapta caci atunci nu numai ca nu am rezolvat nimic, dar vom avea alte probleme (sau chiar aceleasi), dar la aceeasi intensitate. In unele privinte modificarile preconizate la legea fundamentala par sa aleaga o extrema in defavoarea alteia fara o atenta analiza a posibilelor repercusiuni pe termen mediu si lung. Reiterez ideea de a aborda revizuirea constitutionala intr-o nota optimista si orientata mai degraba catre viitor, mai putin inchistata in erorile trecutului si mai deschisa catre solutii pragmatice.
P.R.: Cum apreciati modificarile prevazute in domeniul „constitutiei economice”? Solutioneaza ele problemelor exigentelor contextului UE si mondial?
S.T.: Abordati prin aceasta intrebare o tema extrem de interesanta. Globalizarea, mai ales in plan economic, precum si integrarea europeana tot mai accentuata (inclusiv din punct de vedere economic) pun anumite presiuni asupra statelor nationale. Recenta criza mondiala, care a afectat Romania ceva mai tarziu decat alte state ale lumii dar care nu a ocolit-o, a dovedit ca raspunsurile cele mai potrivite nu pot veni intotdeauna doar de la nivel local; uneori o concertare a eforturilor la un nivel mai larg se poate dovedi salutara, alteori simpla acceptare a unor standarde ori masuri care au dat roade in alte parti poate fi catastrofala pentru o anumita zona sau economie locala. Chestiunea merita abordata contextual si privita prin prisma intereselor strategice pe care le are fiecare stat. Cu titlu de exemplu, adoptarea monedei unice europene parea, cel putin din perspectiva Romaniei pana nu demult, un deziderat demn de eforturi sustinute; recentele manifestari ale crizei din Grecia au relativizat aceasta unica optiune, unilateral si neechivoc asumata de tara noastra: una din alternativele viabile pentru iesirea Greciei din criza a fost renuntarea la moneda Euro si revenirea la o moneda nationala care sa poata fluctua in functie de conditiile reale ale economiei grecesti (si nu in functie de economia pan-europeana). Pe de alta parte, asumarea unor reguli minimale de buna conduita in materie bugetara la nivel statal, printr-un ansamblu de tratate internationale adoptate in marginea dreptului Uniunii Europene, dar care se asteapta a avea impact la nivelul dreptului european si national, nu poate fi decat o masura salutara. Romania a facut parte dintre primele state ce au ratificat acel asa-zis „pachet” de tratate internationale ce viza adoptarea unor bugete nationale nu doar supuse unui control ex-ante din partea institutiilor europene, dar si astfel fundamentate incat sa nu depaseasca un anumit deficit bugetar, precizat prin alte tratate europene. Prin aceasta ratificare Romania s-a obligat sa introduca in dreptul sau intern, cu rang daca nu echivalent Constitutiei atunci cel putin mai inalt decat legile ordinare sau organice, exigenta unui buget anual de stat echilibrat. Si aici trebuie precizat ca un buget anual echilibrat nu inseamna neaparat un buget care nu depaseste un deficit prestabilit la un anumit procent (fie el de 1, 3 sau 5%), ci un buget national care reuseste sa armonizeze cheltuielile cu veniturile de asa natura incat, pe durata unui ciclu de executie bugetara, ele sa poata fi considerate sustenabile. Acest lucru nu se traduce prin simpla mentionare in textul Constitutiei a unui procent fix pentru deficitul bugetar, ci printr-o utilizare inteligenta si cumulata a stimulilor normativi, inclusiv de rang constitutional, cu cei administrativi si sociali meniti a determina un comportament responsabil din partea tuturor actorilor implicati in procesul de adoptare si executare a bugetului de stat. Pana acum aceasta obligatie asumata de statul roman nu pare a fi fost avuta in vedere in cadrul actualului proces de revizuire constitutionala, insa timpul nu este inca pierdut.
P.R.: Daca se va realiza, preconizata revizuire va reprezenta o simpla „carpire” a actualei Constitutii, sau o veritabila reforma a acesteia?
S.T.: O afirmatie transanta in aceasta chestiune poate fi prematura atata vreme cat textul proiectului de revizuire nu a fost definitivat (desi a primit avizul Consiliului Legislativ inca din aceasta primavara proiectul legii de revizuire a Constitutiei nu a intrat, oficial, in dezbatere parlamentara) insa, asa cum se anunta a fi el in prezent, exista sanse reale ca revizuirea sa sfarseasca intr-o carpeala, mai degraba nedibace, daca pana la antamarea discutiilor din Parlament nu se vor fi identificat obiectivele strategice ale demersului si o forta motrice suficient de puternica pentru a sustine aceste obiective pe parcursul intregului proces decizional.
P.R.: Stimata Doamna, va multumim pentru interviul acordat.
Pingback: Despre revizuirea Constitutiei | Mediere Online Romania - medierea, primul pas pentru rezolvarea conflictelor