Despre statistica, recorduri si judecatori
Articol publicat in revista Monitorul Jurisprudentei nr. 14/2013. Autor: Adrian Toni Neacsu
Instantele intocmesc rapoarte statistice trimestrial. Cea mai importanta statistica partiala insa este cea semestriala, de la jumatatea anului. In acest moment se pot aproxima, cu o precizie importanta, cifrele finale ale anului, printr-o simpla extrapolare.
Iata cele mai importante date cantitative pentru primele 6 luni ale anului.
Instantele au avut de solutionat in perioada ianuarie-iunie 2013 un numar total de 2,2 milioane de dosare. O crestere importanta a numarului de dosare fata de aceeasi perioada a anului 2012 s-a inregistrat pe rolul tribunalelor si al curtilor de apel. Tribunalele au avut cu 180.000 de dosare mai mult decat in semestrul I 2012, iar curtile de apel cu peste 30.000. Este o dovada, pe care o anticipam, ca modificarile legislative anuntate cu surle si trambite nu au condus la o degrevare reala a instantelor. Sugerez acelasi efect limitat si cu privire la introducerea obligativitatii procedurii prealabile a medierii.
Din dosarele nou formate in 2013, un numar de 154.000 au fost plangeri contraventionale, din care cca 40.000 numai cu privire la circulatia pe drumurile publice. Numai 30% din plangerile contraventionale solutionate in primul semestru 2013 au fost respinse, marea majoritate fiind admise, cu consecinta anularii proceselor verbale de contraventie.
Instantele din Romania au pronuntat in aceste 6 luni pe care le analizam aproximativ 1,3 milioane de hotarari judecatoresti, inregistrandu-se, desigur si previzibil, un nou record istoric. Partea leului au asigurat-o judecatoriile, cu peste 770.000 de sentinte pronuntate. Tribunalele au pronuntat, in fond si in caile de atac, cca. 370.000 de hotarari judecatoresti, iar curtile de apel 142.000. Toate aceste cifre sunt in crestere fata de perioadele anterioare, ceea ce promite si pentru acest an depasirea tuturor recordurilor de incarcare.
Justitia din Romania este preponderent una a cantitatilor. Cetatenii ajung in fata instantelor judecatoresti cu cauze marunte si sunt dispusi sa renunte imediat cum primesc o solutie nefavorabila. Doar asa se explica faptul ca mai putin de 10% din sentintele pronuntate de judecatorii sunt atacate cu o cale de atac. Doar una din 10 parti care pierd procesul in fata judecatoriilor intelege sa continue la instanta superioara. La tribunale gradul de atacabilitate este putin mai mare, cca. 30% in medie, insa concluzia este aceeasi, instantele sunt asaltate cu cauze in care gradul de conflictul nu atinge limita de la care nu se mai poate renunta.
Mai mult, din cele 770.000 de hotarari judecatoresti ale judecatoriilor doar aproximativ 7.000 au fost desfiintate in caile de atac declarate, ceea ce inseamna sub 1%. Doar 9.230 de sentinte si decizii pronuntate de tribunale au fost modificate in caile de atac, adica sub 2.4%. Realitatea arata ca justitia se realizeaza la instantele de fond si ca exercitarea cailor de atac a devenit cu adevarat o exceptie.
Cea mai mare instanta din tara ramane in continuare Tribunalul Bucuresti, cu peste 109.000 de dosare de solutionat. Cum exista si tribunale cu 3-4000 de cauze, se dovedeste, o data in plus, ca asezamantul originar al organizarii judiciare este unul nejudicios, cel mai probabil instantele din Bucuresti avand nevoie de un tratament administrativ distinct, in cadrul unei reglementari metropolitane.
Judecatorul roman este in continuare supraaglomerat. In mod paradoxal, cel mai incarcat cu dosare este judecatorul de la curtile de apel, cu 956 de cauze de solutionat, urmat de cel de tribunale cu 824 de dosare si cel al judecatoriilor, cu 644 de dosare. S-a depasit limita suportabilitatii? Cel mai probabil ca nu, iar urmatoarele jocuri ale cifrelor vor arata asta.
Concluzia este simpla. Sistemul judiciar functioneaza de ani de zile intr-o inertie a acumularilor cantitative. In ce ne priveste, avem in continuare ce monitoriza, numarul hotararilor judecatoresti fiind mai mult decat impresionabil, cu precizarea ca justitia se realizeaza in realitate in proportie covarsitoare la instantele de fond.
