Dezvoltatorii imobiliari vs. spatiile verzi din marile orase ale Romaniei
Editorial publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 10/2014. Autor: Dumitru Dobrev
Urmand „buna traditie” din perioada de aur 2000-2004 de a emite acte normative pentru a facilita afacerile diverselor grupuri de interese formate din „capitalisti de cumetrie”, si guvernul Ponta a inceput o operatiune de asanare a legislatiei de mediu si urbanism de prevederi ostile dezvoltatorilor imobiliari.
Se pare ca Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene din Romania, Ministrul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice Liviu Dragnea, diversi parlamentari din tot spectrul politic si lobby-ul dezvoltatorilor imobiliari si-au dat mana peste tara ca sa paralizeze doua importante acte normative care le impiedica marsul triumfal:
– Legea nr. 24/2007;
– Ordinul nr. 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare si consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului si de urbanism.
Pentru a face ineficient articolul 18 alin. (5) din Legea nr. 24/2007, care prevede ca „Este interzisa schimbarea destinatiei, reducerea suprafetelor ori stramutarea spatiilor verzi definite de prezenta lege”, s-a recurs la un artificiu frapant prin lipsa sa de logica si rigoare juridica, si anume alineatul 9 introdus prin art. II al Legii nr. 135/2014: „Terenurile inscrise in cartea funciara ca fiind in categoria curti-constructii, terenuri ce se afla in proprietatea privata a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spatii verzi, in sensul legii, decat dupa indeplinirea procedurii de expropriere conform legislatiei in domeniu.”
Tradus in limbajul curent, asta inseamna ca orice „baiat destept din imobiliare” care ar reusi sa obtina intabularea unui teren retrocedat (intr-un parc sau un condominium dintre blocuri) ca fiind in categoria „curti-constructii” va putea sa santajeze autoritatile locale, punandu-le in fata unei alternative: ori ma expropriati ca sa va pastrati parcul, ori imi dati autorizatie de construire.
Miza ar fi (cel putin in Bucuresti) demararea constructiilor in urmatoarele puncte: 12 hectare din Parcul Titan, tot Parcul Verdi din cartierul Floreasca, 9.000 metri patrati din Parcul Circului si 2 hectare din Parcul Lumea Copiilor, unde un controversat investitor[1] s-a aliat cu un antreprenor al mai multor constructii ilegale[2] in incercarea de a betona cei 20.000 de metri patrati retrocedati in strada Pridvorului. In ceea ce priveste spatiile verzi dintre blocuri, cele mai amenintate cartiere sunt Floreasca, unde zeci de bucati de spatiu verde au fost retrocedate, unele si construite pana in prezent, Stefan cel Mare, Dorobanti si Iancului.
Nu stim ce se intampla in alte orase mari ale Romaniei, dar poate ca cititorii nostri cunosc situatii similare.
Ordinul MDRT nr. 2701/2010 impune reguli stricte si clare autoritatilor publice locale in elaborarea unor regulamente locale de consultare a publicului in probleme de urbanism si i-a deranjat teribil pe unii edili.
Singurul articol abrogat este art. 4, care prevedea ca: „Documentatiile de urbanism si amenajare a teritoriului care se aproba fara respectarea prezentului ordin sunt nule de drept”. Sigur ca abrogarea art. 4 nu duce la anularea obligativitatii informarii si consultarii populatiei cu privire la documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism. Aceasta obligatie este stabilita prin Legea nr. 52/2003 a transparentei decizionale si prin Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, dar prin aceasta abrogare „pe sestache” se lasa o marja mult prea mare instantei de contencios administrativ, care va aprecia daca sanctiunea nerespectarii actelor normative susmentionate trebuie sa fie nulitatea. Cu alte cuvinte, s-a trecut de la o nulitate expres prevazuta de lege la o nulitate virtuala, diafana si evanescenta.
Miza este ca multe instante de contencios considera planurile urbanistice de detaliu (PUD) acte administrative individuale si nu normative, astfel ca termenul de atac este destul de scurt – 30 de zile pentru plangerea prealabila adresata consiliului local si inca 6 luni pentru introducerea actiunii. Or, tactica dezvoltatorilor si a complicilor lor din departamentele de urbanism al autoritatii locale este de a nu misca nimic in acest interval critic. Abia dupa ce un PUD „cu bube” trece de aceasta etapa vulnerabila, incepe emiterea de autorizatii de construire, defrisarile de spatii verzi alte activitati care alerteaza vecinii. Ca urmare, PUD-ul ilegal ramane valid din cauza tardivitatii introducerii actiunii, ceea ce aduce argumente solide in sprijinul mentinerii autorizatiei de construire. Pentru ca un PUD poate fi atacat si pe cale de exceptie de nelegalitate in baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 fara a se putea invoca vreo decadere, aici abrogarea lui Liviu Dragnea valoreaza greutatea ei in aur pentru dezvoltatori.
Toate aceste sforarii bizantine cu legislatia de urbanism au loc intr-un moment in care Comisia Europeana a inceput procedura de infringement impotriva Romaniei deoarece tara noastra nu isi protejeaza cetatenii de poluarea cu particule fine (praf, PM 10). Oare cine este dator rechinilor imobiliari in asa masura incat sa riste o condamnare a Romaniei la Curtea de la Luxemburg?
[1] A se vedea declaratia investitorului Marioara Micsunescu pentru Hotnews.ro din 22.11.2012 „Desi am declarat tot timpul ca sunt dispusa sa negociez cu autoritatile, sa exproprieze terenul si sa fiu despagubita,nimeni nu a venit sa ma intrebe, nimeni nu s-a aratat interesat de aceasta solutie. Nu-mi permit sa fiu donatorul orasului, sa cedez acest teren gratuit, nu vreau insa nici o suma exorbitanta, ci vreau exact cat este pretul terenului pe piata. Daca inainte de criza, pretul terenului in zona era de 2000 de euro/mp, acum nu pot spera nici la jumatate. Piata fiind atat de jos, nu se poate spune ca autoritatile ar fi in pierdere”.
[2] A se vedea articolul publicat pe site-ul internet: http://epochtimes-romania.com/news/epopeeacladirilor-construite-ilegal-pe-care-primaria-nu-vrea-sa-le-demoleze—21770
