Din 1 octombrie 2017 putem înregistra mărci sonore sau holograme
Începând cu 1 octombrie 2017 au devenit aplicabile mai multe modificări impuse de noul Regulament (UE) 2015/2424 privind marca europenă. Scopul implementării acestora este reprezentat de alinierea legislațiilor statelor membre.
Astfel, se aplică modificări precum: eliminarea obligaţiei de reprezentare grafică a semnului ce va constitui marca, introducerea mărcilor europene de certificare sau diverse schimbări procedurale în ceea ce priveşte invocarea priorităţii, dobândirea distinctivităţii ca urmare a folosirii mărcii, posibilitatea atribuirii mărcii către titular când aceasta a fost înregistrată de către un reprezentant fără autorizaţia sa, metodele de comunicare cu Oficiul european, caracterul opţional al traducerii documentelor într-una dintre cele 5 limbi oficiale etc.
Eliminarea obligaţiei de reprezentare grafică
Începând cu 1 octombrie 2017, cerința privind reprezentarea grafică nu se mai aplică la depunerea cererii de înregistrare a mărcii. Aceasta înseamnă că semnele vor putea fi reprezentate în orice formă corespunzătoare (JPEG, MP3, MP4, JPEG OBJ STL X3D) cu ajutorul tehnologiei general disponibile, cu condiția ca reprezentarea să fie clară, precisă, autonomă, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă. Astfel, vor putea fi înregistrate şi mărci netradiţionale, aşa cum sunt cele dinamice, tridimensionale, sonore sau chiar hologramele.
Mărcile europene de certificare
În esență, o marcă UE de certificare vizează garantarea unor caracteristici specifice ale anumitor produse și servicii. Ea indică faptul că produsele și serviciile cuprinse de marcă sunt conforme cu un anumit standard prevăzut în regulamentul de utilizare și controlat de către titularul mărcii de certificare, indiferent de identitatea întreprinderii care produce sau furnizează efectiv produsele și serviciile respective și care utilizează efectiv marca de certificare.
Marca de certificare poate fi solicitată de către orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autorităţi sau organisme de drept public şi dată spre utilizare către diverşi întreprinzători în baza unor contracte de licenţiere a mărcii şi a regulamentului de utilizare.
Invocarea priorităţii unei mărci
Cererile privind prioritatea trebuie depuse împreună cu cererea de înregistrare a mărcii UE (înainte, astfel de cereri puteau fi depuse ulterior depunerii cererii de înregistrare). Documentația în sprijinul cererii privind prioritatea trebuie depusă în termen de trei luni de la data depunerii cererii (înainte, în termen de trei luni de la primirea declarației privind prioritatea). În cazul în care documentația nu este într-o limbă a Oficiului, acesta solicită acum în mod opțional traducerea unei astfel de documentații.
Dobândirea caracterului distinctiv ca urmare a folosirii mărcii înainte de înregistrare
Solicitanții vor avea posibilitatea de a invoca articolul 7 alineatul (3) referitor la dobândirea caracterului distinctiv al mărcii ca urmare a folosirii acesteia, printr-o cerere subsidiară sau alternativă, fie la începutul procesului de depunere a cererilor, fie ulterior. Avantajul unei cereri subsidiare sau alternative este că aceasta se concretizează numai dacă există o decizie finală negativă privind caracterul distinctiv inerent. Acest lucru va însemna că utilizatorii nu trebuie să suporte cheltuiala de a colecta și prezenta dovezi de utilizare, cu excepția situațiilor în care acest lucru este necesar.
Atribuirea mărcii către titular
În cazul în care un agent sau un reprezentant înregistrează o marcă europeană fără autorizația titularului, titularul are de acum dreptul de a solicita transferarea mărcii în patrimoniul său (cu excepția cazului în care respectivul agent sau reprezentant justifică acțiunile sale). Anterior, nu exista un astfel de remediu pentru titular, singura cale fiind anularea acesteia.
Noile modificări aduse de Regulamentul privind marca europeană sunt binevenite, efectul pe care legiuitorii l-au urmărit fiind stimularea întreprinzătorilor de a înregistra mărci europene prin facilitarea procedurii şi diversificarea formelor pe care mărcile le pot îmbrăca, Oficiul acceptând de la 1 octombrie 2017 şi înregistrarea unor mărci tridimensionale, dinamice, sonore sau holograme.
Mărcile olfactive
Tentative de înregistrare a unor astfel de mărci speciale au mai existat de-a lungul timpului, dar destul de puține dintre ele au fost acceptate pentru înregistrare, cum este, spre exemplu, cazul mărcilor olfactive.
Prima astfel de aplicație a fost înregistrată de către Oficiul de mărci din Marea Britanie, pe 31 octombrie 1994. Brandul inițiator era nimeni altul decât Chanel care dorea să înregistreze aroma parfumului său Chanel No. 5 ca marcă olfactivă.
Descrierea acestei mărci suna cam așa:
|
”scent of aldehydic-floral fragrance product, with an aldehydic top note from aldehydes, bergamot, lemon and neroli; an elegant floral middle note, from jasmine, rose, lily of the valley, orris and ylang-ylang; and a sensual feminine note from sandal, cedar, vanilla, amber, civet and musk. The scent is also being known by the written brand name No 5.”
|
Cererea a fost respinsă pe motiv că felul în care miroase un parfum reprezintă produsul în sine și nu poate fi înregistrat ca marcă olfactivă.
Mai norocoasă a fost Sumitomo Rubber Co., companie globală cu sediul în Japonia care fabrică o gamă largă de produse pe bază de cauciuc. Aceasta a depus, în aceeași zi, o cerere cu privire la înregistrarea unui parfum de trandafiri care era aplicat pe cauciucul din care își fabricau produsele (mingi de tenis, mingi de golf sau cauciucuri pentru masimi). Această aplicație a fost acceptată, iar marca având numărul GB 2001416 devenit prima marcă olfactivă înregistrată în Marea Britanie.
