Directia: precedentul judiciar!
Articol publicat in revista Monitorul Jurisprudentei nr. 12/2013. Autor: Adrian Toni Neacsu
Sistemul judiciar romanesc este in plina schimbare. Translatia sistemului de drept romanesc catre sistemul de drept anglo-saxon, intemeiat pe precedentul judiciar, este evidenta si previzibila. Chiar si in acest moment, elemente ale dreptului jurisprudential sunt prezente, deciziile pronuntate in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie fiind obligatorii pentru instante cu puterea precedentului. De asemenea, hotararile pronuntate de Curtea Constitutionala obliga instantele judecatoresti, deciziile de admitere producand aceleasi efecte ca insasi legea. Atat ordinea juridica creata in jurul Conventiei europene a drepturilor omului cat si dreptul european presupun forta obligatorie a hotararilor judecatoresti pronuntate de instantele europene, care se impun instantelor nationale. Centrul de greutate al sistemului juridic trece usor dar definitiv dinspre rationamentul mereu original si inegal cu el insusi al judecatorului inspre precedent.
Arhitectura creata in jurul noilor coduri presupune trecerea hotarata spre un sistem de drept jurisprudential. Prin noul Cod de procedura civila mecanismul intrebarii prejudiciale a devenit parte interna a dreptului romanesc, pe langa hotararile pronuntate de instantele europene si hotararile pronuntate de instanta suprema nationala in interpretarea legii, fiind obligatorii pentru toate celelalte instante. Sintagma de judecator suprem abia acum are acoperire in practica. Un astfel de mecanism nu poate fi conceput in absenta dezvoltarii unor instrumente pentru deschiderea completa si generala la hotararile judecatoresti, care sa faciliteze cunoasterea acestora, identificarea si circulatia lor libera. Valoarea fundamentala a sistemului de drept bazat pe precedent este accesul liber la hotararile judecatoresti, adica la sursa dreptului.
Activitatea de documentare a unei cauze in justitie va suferi modificari radicale, miza mutandu-se dinspre actiunile de interpretare a textelor de lege inspre aceea de identificare a unor hotarari judecatoresti care fie sa sustina punctul de vedere al partii, fie sa ofere prilejul sesizarii instantei supreme pentru a oferi o interpretare unitara unor prevederi legale ce au primit in fata instantelor de judecata interpretari diferite.
Mecanismul intrebarii preliminare presupune ca orice complet de judecata, mai putin al judecatoriilor, atunci cand judeca o cauza in ultima instanta, poate sesiza ICCJ cand constata ca are de aplicat in cauza o problema de drept noua si asupra careia instanta suprema inca nu s-a pronuntat. Inalta Curte de Casatie si Justitie pronunta o hotarare prin care da o rezolvare de principiu problemei de drept cu care este sesizata. Hotararea judecatoreasca astfel pronuntata este obligatorie pentru toate celelalte instante, pe viitor acestea fiind tinute de interpretarea data, iar partile o pot invoca drept precedent.
In acest context, accesul liber, gratuit, general si nestingherit la hotararile judecatoresti devine o miza pentru chiar functionarea sistemului judiciar, eficienta unui astfel de mecanism fiind de neconceput in situatia actuala in care majoritatea hotararilor judecatoresti este inaccesibila publicului larg, iar procurarea lor presupune eforturi, inclusiv financiare, majore.
