Dreptul din perspectiva viitorului si prezent jurist
Autor: Stefan Gheorghies
Evolutia reprezinta o imbunatatire o propriei persoane, atat din punct de vedere moral, etic prin intermediul unui proces complex care sa scoata la inaintare calitatile persoanei, dar si din perspectiva unei integrari corespunzatoare intr-o societate care poate ca nu ar trebui sa tolereze atat de mult superficialitatea. „Dreptul din perspectiva viitorului si prezent jurist” reprezinta o viziune personala marcata de doua coordonate temporale precis alese: statutul de student la drept si statutul de absolvent de drept. Prima sectiune reprezinta asadar o viziune personala asupra statutului de student de drept, conturata inca din perioada studiilor. A doua sectiune reprezinta o ilustrare a viziunii asupra dreptului din perspectiva absolventului de drept de profesie jurist, viziune conturata ulterior.
I
Din momentul in care studentul paseste pentru prima data in sala de curs a unei facultati de drept, acesta ia contact cu o lume complet diferita fata de cea cu care era obisnuit pana in acel moment. Brusc, cunostintele acumulate si partial supuse uitarii din timpul studiilor liceale devin inutilizabile pentru studentul aflat la inceput de drum. Deja studentul ia contact cu lumea dreptului, iar in scurt timp constata ca sistemul de invatare din liceu nu este foarte util in contextul in care volumul de informatii predat la facultate depaseste cu usurinta imaginatia oricarui licean obisnuit cu deprinderea de a studia cu maxima atentie doar materiile de baza. Brusc, toate materiile devin esentiale pentru studentul de la drept, fiecare profesor are un anumit stil de predare, are anumite cerinte atunci cand vine vorba de notare, iar argumentul adus in favoarea importantei sau neimportantei unei materii devine irelevant in timpul sesiunii.
Vocabularul specific cu care studentul ia contact inca din primele saptamani de facultate nu face decat sa starneasca o avalansa de nelamuriri. Profesorii insista asupra importantei de a incerca invatarea si intelegerea acestora, a institutiilor de drept care prind contur cu fiecare curs predat si, bineinteles, cu fiecare pagina studiata individual de catre student. Nu dureaza mult pana ce studentul inocent din primul an sa se transforme intr-o mica biblioteca ambulanta de notiuni juridice. Lasand la o parte aspectul teoretic, studentul se loveste de problema de a aplica ceea ce a invatat, moment in care constata ca nu stie cum sa faca acest lucru. Apeleaza la ajutorul tratatelor de specialitate, cauta modele propriu-zise de acte, contracte, insa ajunge din nou la concluzia ca anumite informatii esentiale necesare punerii in aplicare a ceea ce a invatat lipsesc.
Anii de facultate trec din ce in ce mai rapid, iar sesiunea devine un exercitiu de memorare si reproducere cat mai fidela a informatiilor din diverse tratate, suporturi de curs, eventual materiale suplimentare. Deja studentul intelege cum functioneaza sistemul, insa nu cel juridic, stie pe ce sa se axeze, intelege mult mai bine modul in care dreptul teoretic se intinde asupra tuturor ramurilor vietii si asupra modului in care acesta le reglementeaza. Insa, acum apare o cu totul alta problema. Ajuns la capat de drum, pus in fata unui examen de licenta constata ca multitudinea de profesii din care poate alege nu mai prezinta aceeasi nuanta optimista ca in primul an de facultate. Profesiile de judecator/ procuror par indepartate in contextul unui concurs de admitere care forteaza limitele fiecarui student licentiat in drept. Profesia de avocat implica un concurs de admitere la fel de exigent precum cel enuntat anterior. Astfel, pus in fata incertitudinii de a alege, apar alte probleme cu care studentul de la drept se confrunta.
Legea este pentru studentul de la drept un semizeu creat de catre legiuitor. Legea reprezinta, cel putin din punct de vedere personal, modul in care legiuitorul urmareste sa controleze fiecare raport juridic pentru a asigura buna functionare a principiilor fundamentale ale statului. Legea nu cunoaste rabat, nimeni nu se poate sustrage aplicarii legii, iar studentul de la drept invata inca din primul an de facultate faptul ca aceasta va deveni candva, intr-un viitor poate nu prea indepartat, obiectul sau de munca. Nici la nivel mai general nu se poate vorbi despre o armonie completa a legilor, insa pentru studentul care nici nu a luat contact cu lumea practica, multitudinea de legi, articole si alineate arunca intr-un haos total cunostintele acumulate. Cum va aplica acesta diversele articole din lege in momentul in care va ajunge sa profeseze? Unii profesori afirma faptul ca dreptul impune o anumita flexibilitate din partea juristului, o predispozitie de a nu stopa niciodata procesul de invatare si actualizare a informatiilor. Este drept ca facultatea, la nivel de licenta cel putin, pregateste studentul doar pe latura teoretica. Este de datoria acestuia in mare parte, dincolo de cea a formatorilor din institutiile de specializare pentru anumite profesii, sa se adapteze in practica profesiei sale, „sa prinda din mers cum functioneaza lucrurile”.
Sistemul judiciar reprezinta, alaturi de multe altele, o necunoscuta pentru studentul de la drept. Desi la nivel teoretic acesta cunoaste modul de organizare, ierarhizare, atributiile celor care fac parte din acesta, functionarea propriu-zisa ramane un mister poate la fel de periculos precum cel de a alege o profesie dupa sustinerea si promovarea licentei. Poate ca in cazul celor care „prind din mers cum functioneaza” sistemul judiciar, aceste chestiuni se vor aplana intr-un final, insa pentru studentul care ia in calcul fiecare posibilitate de cariera reprezinta un dezavantaj maret. Intr-adevar, practica din timpul anilor de studiu ajuta la conturarea unei imagini de ansamblu asupra sistemului judiciar. Astfel, studentul se poate supune unor analize de ordin personal pe cat posibil obiective pentru a determina cat este competent pentru a urma o anumita profesie, care ii sunt calitatile si modul in care acestea se pliaza pe alegerea facuta. Bineinteles, toate acestea au in calcul buna-credinta a studentului bine pregatit profesional si personal.
Fara indoiala, cel putin jumatate dintre studentii care pasesc pentru prima data pe holurile facultatilor de drept din intreaga tara sunt animati de dorinta de „a ajunge judecator, procuror sau avocat”. Fiecare profesie se bucura, la nivel conceptual, de anumite plusuri si minusuri. Din perspectiva studentului, profesia de judecator impune respect, ofera acestuia un grad ridicat de autoritate fata de toti cetatenii ajunsi in sala de judecata. Judecatorul devine, in imaginatia studentului, la fel de important precum legea in sine. Profesia de procuror, desi nu la fel de populara in randul studentilor, reprezinta un mister pana in ultimii ani de studiu. Nu scoatem din calcul, bineinteles, vointa studentilor de a studia in particular modul in care este reglementata aceasta profesie, de a incerca sa ia contactul direct cu lumea practica in care fiecare profesie este exercitata. Revenind la viziunea studentului asupra diverselor profesii, in mare masura acestea se axeaza pe convingeri personale asupra modului in care ar trebui sa aleaga in viitor profesia sa. Aceasta viziune poate fi influentata de catre parinti, poate fi vointa studentului in mod total, poate fi influentata de catre cadrele didactice care l-au indrumat catre aceasta. Intr-o anumita masura, aceasta decizie ar trebui luata in completa cunostinta de cauza, in sensul dezvoltarii unei practici mult mai bine organizate si careia sa i se acorde o importanta sporita in cadrul anilor de studiu. Nu vorbeste despre activitatile extracuriculare, despre diversele evenimente organizate de catre asociatiile studentesti in incercarea de a contura si latura practica a dreptului. Fac trimitere directa la includerea acestor activitati in structura de baza a programelor scolare, poate singurul mod in care s-ar putea asigura ca fiecare student sa posede o impresie obiectiva asupra dreptului practic.
II
Toti marii juristi, fie ca vorbim despre cei din prezent sau despre cei care prin intermediul doctrinei create au contribuit la un moment dat de-a lungul istoriei la imbunatatirea drastica a dreptului asa cum il cunoastem astazi, au facut parte din categoria studentilor insetati dupa cunoastere. Acei primi pasi facuti in sala de curs, acea prima clipa in care studentul intra in contact cu o lume complet diferita fata de cunostintele dobandite in liceu reprezinta fara indoiala clipe de nostalgie care nu ar trebui niciodata trecute in uitare. Anii stundentiei sunt cei care contureaza viitorul profesionist al dreptului, sunt momentele in care studentul are la indemana toate atuurile pentru a se decide asupra directiei pe care doreste sa o urmeze in a incerca sa puna in practica cunostintele dobandite.
Unii juristi au uitat de unde au plecat, s-au pierdut intr-o lume in care studentul la drept nu reprezinta decat un slab pregatit ucenic pe care nu doreste nimeni sa il indrume. Insa, nu trebuie sa excludem si categoria juristilor care isi amintesc cu drag anii studentiei, care nu au reprimat acele memorii si situatii prin care au trecut in calitate de student, acele lupte cu materii dintre cele mai diverse in pragul sesiunii, acele frici care salasluiau in fiecare student inaintea unui examen dificil. Adevaratul jurist care a reusit sa isi indeplineasca visul de a da contur directiilor pe care si le-a schitat inca din timpul studiilor de licenta, intelege statutul studentului de la drept. Indrumarea oferita acestuia joaca un rol mai important decat poate insasi pregatirea teoretica. Memorarea unor fragmente din legi sau din doctrina atat de vasta nu te transforma automat intr-un profesionist al dreptului. Punerea in aplicare a acestor cunostinte, adaptarea la situatii dintre cele mai diverse, depasirea unor probleme profesionale sunt momente definitorii pentru adevaratul jurist.
Primul contact cu lumea juridicului a fost pentru multi dintre noi unul dificil. Schimbarea drastica fata de sistemul cu care eram obisnuiti in timpul studiilor liceale a reusit, in scurt timp, sa diferentieze categoriile de studenti. Primele luni au fost o reala lupta nu cu materia noua, cu noul sistem de predare axat, din punctul meu de vedere, pe prea mult studiu individual, ci cu adaptarea propriului mod de a gandi si de a relationa in aceasta lume noua a juridicului. Aveau sa treaca multi ani pana ca acest proces sa ajunga intr-un stadiu multumitor, nu zic definitiv. Intreaga imagine de ansamblu asupra ramurilor dreptului avea sa fie conturata in ani de studiu, in emotii de dinaintea examenelor, in proiecte cu teme dintre cele mai diverse, in stagii de practica in care intrai in legatura directa cu profesionistii in locul carora sperai sa ajungi intr-o buna zi. Ultimul an de facultate avea, de altfel, sa fie si punctul in care ajungeai sa fii pus in fata unei alegeri a propriului viitor. Indiferent daca viitorul era deja creionat inca din primele momente in care ai pasit in salile de curs ale facultatii sau daca decizia a fost una de moment, clipele finale ale studiilor de licenta au starnit o nostalgie pentru cei 4 ani de studiu in care ti-ai fi dorit sa faci mai multe pentru tine. De abia in momentul in care intelegi cum functioneaza lumea juridicului, in clipa in care miile de pagini la un moment dat invatate sau citite incep sa formeze legaturi logice, realizezi potentialul unui domeniu profesional despre care o persoana poate nespecializata nu are habar.
Lucrarea de licenta reprezinta punctul in care profesorii pun punct unei perioade lungi de timp in care au fost responsabili de formarea ta ca viitor jurist. Poate ca relatiile din prezent dintre profesori si studenti nu mai sunt la fel de stranse ca in vremurile pe care unii le citeaza cu mare nostalgie. Poate ca nu toti depun aceeasi staruinta in incercarea de a contura gandirea juridica a studentilor care, la un moment dat, vor intra pe piata muncii alaturi de ei. Exista aceasta tendinta de a ilustra numai aspectele negative dintr-un anumit domeniu, ignorand si partile bune. Este mai mult decat o eroare sa patrunzi intr-o asemenea dezbatere, uitand, spre exemplu, de acel profesor pe care il admirai datorita profesionalismului cu care isi tinea fiecare pledoarie in timpul cursului. Vorbele sale te faceau sa crezi in adevarata valoare a dreptului, in infaptuirea justiei la care viseaza orice optimist cronic. Iar acele clipe din timpul examenului in care intrai in legatura directa cu profesorul pe care il admirai, pentru a descoperi ulterior ca munca ta este apreciata de catre acesta, sunt nepretuite. Aceste amintiri placute, nascute din experiente personale, sunt cele care trebuie sa ghideze fiecare student care se desparte de drumul initiatic al studiilor de licenta. Cum putem sa ne aducem aportul la imbunatatirea unui sistem judiciar fie el, ipotetic, corupt, daca nu privim si catre latura buna a problematicii? Cum putem construi plecand de la premisa gresita ca suntem neputinciosi in fata unui sistem care nu permite schimbarea? Ajungem astfel in aceeasi situatie in care se afla cei pe care ii blamam, iar idealurile se pierd undeva intr-o negura intunecata.
Incercarea de a privi catre viitor din perspectiva studentului de abia iesit de pe bancile facultatii este una infricosatoare. Acele mii de pagini de doctrina pe care le-ai parcurs in timpul studiilor nu te ajuta cu nimic in incercarea de a-ti gasi un rost in aceasta vasta lume. Bineinteles, nu neg faptul ca aceste cunostinte reprezinta temelia viitoarei cariere, iar imaginea de ansamblu pe care incearca sa ti-o ofere anii de studiu ar trebui sa contribuie la definitivarea unei alegeri de cariera. Insa, intr-un context economic nu atat de favorabil, este intr-o anumita masura intimidant sa privesti catre realele batalii pe viata si pe moarte care se dau la concursurile de admitere in profesii. Nu consider necesar sa emit o opinie cu privire la modul in care se desfasoara acestea sau la numarul anual de participanti, intrucat nu sunt in masura sa fac asemea comentarii. Insa, din perspectiva proaspatului absolvent de profesie jurist nu pot decat sa constat ca anii de studiu nu te pregatesc pentru lupta care urmeaza dupa finalizarea facultatii. Pus la umbra a 4 ani de studiu in care grija cea mai mare este sa iei note bune la fiecare examen, nu constientizezi ca adevarata batalie incepe de abia dupa acesti ani. „Cel mai bun sa castige” as fi inspirat sa afirm si aceasta este realitatea. Acum este momentul in care calitatile personale incep sa intre in joc si sa te ajute in fata unor dificultati fara precedent in viata profesionala de pana in acel moment.
Concluzia acestei incursiuni in universul juridic nu poate fi decat una optimista. Cu toate greutatile intampinate dupa ani de studiu, dupa stresul care te-a impins catre realizari personale sau profesionale marete, nimic nu se compara cu ceea de urmeaza. „Singura solutie este supravietuirea” se afirma ca ar trebui sa fie deviza acestor momente. Insa, ar fi gresit din partea mea sa ma raliez acestei opinii, pentru ca nu imi doresc doar o supravietuire in maretul juridic, nu vreau sa ma cufund intr-o batalie care nu duce in nicio directie. Implinirea profesionala trebuie sa fie coordonata esentiala pentru fiecare student absolvent de drept, iar tentatiile de a cadea in mediocritate trebuie inlaturate. Putem supravietui cu totii in aceasta lume a juridicului, insa la un moment dat diferenta va fi facuta.
