Drepturile organizatorilor de competitii sportive: o analiza la nivel european
Articol publicat in Pandectele Romane nr. 10/2014, in rubrica Meridiane Juridice.
La initiativa si cu finantarea Comisiei europene, un consortiu alcatuit din Institutul TMC ASSER si Institutul de drept al informatiei din cadrul Universitatii din Amsterdam a publicat un studiu privind drepturile organizatorilor de evenimente sportive, la nivelul Uniunii Europene. Scopul acestui studiu a fost de a determina care sunt efectiv drepturile organizatorilor manifestatiilor sportive, in principal in raport cu operatorii (agentii) de pariuri, si de a evalua pertinenta unui „drept de a paria”.
Mai precis, obiectivele fundamentale ale cercetarii au urmarit: determinarea cadrului juridic aplicabil detinatorilor drepturilor de a organiza evenimente sportive in toate cele 28 de state membre UE; analizare naturii si intinderii drepturilor organizatorilor in ce priveste limitarea licentierii in domeniul media, in raport cu dispozitiile dreptului UE aplicabil; examinarea posibilitatii de a implementa practici de limitare a licentierii in alte domenii decat media, in special in cel a jocurilor de noroc si al pariurilor sportive; formularea de recomandari in privinta oportunitatii reglementarii la nivelul Uniunii Europene a problemelor ce pot fi identificate in acest domeniu.
Studiul este structurat pe trei parti: drepturile organizatorilor din perspectiva dreptului de proprietate si in special a proprietatii intelectuale; gestiunea drepturilor organizatorilor in domeniul media (in special licentierea si drepturile de emisie); si, in fine, gestiunea drepturilor organizatorilor in domeniul pariurilor sportive si a jocurilor de noroc.
Dreptul de proprietate si proprietatea intelectuala. Studiul releva faptul ca, in majoritatea statelor membre UE, drepturile organizatorilor de evenimente sportive sunt reglementate de normele dreptului comun privind proprietatea si contractele, si ca nu se impune necesitatea unei armonizari a legislatiilor in domeniu.
In acelasi timp, s-a constatat ca normele relative la drepturile de autor si drepturile conexe care asigura protectia juridica a inregistrarilor audiovizuale si difuzarea evenimentelor sportive sunt armonizate in totalitate in cadrul Uniunii Europene.
Domeniul media. In ce priveste gestiunea drepturilor organizatorilor sportivi in domeniul media, autorii studiului remarca faptul ca, dat fiind caracterul perisabil al valorii mediatice a evenimentelor sportive – aceasta epuizandu-se, in general, imediat dupa transmisiunea in direct a acestora – necesitatea unor cai de atac eficiente si adaptate domeniului este cu atat mai pregnanta in materie, decat in oricare alt domeniu de activitate.
Pariurile sportive. In fine, in ceea ce priveste drepturile organizatorilor de evenimente sportive in domeniul pariurilor, studiul recomanda implementarea unui sistem de distributie la nivel central, care sa repartizeze veniturile provenind din pariuri sau alte jocuri de noroc in domeniul sportiv, pe baza unor criterii transparente.
S-a constatat ca nu exista nici temei juridic, nici orice alt motiv pentru recunoasterea, la nivel european, a unui „drept de a paria”. Dupa analizarea situatiei din Franta, s-a ajuns la concluzia ca un atare drept nu beneficiaza de parghiile financiare necesare in domeniul sportului, nici de un instrument care sa permita lupta impotriva fraudei sportive si, in special, impotriva meciurilor aranjate.
Se releva in special faptul ca toate „costurile asociate gestiunii dreptului de a paria vor fi intotdeauna considerabile” si ca „nu exista nicio dovada in sensul existentei unei legaturi intre veniturile provenite din acest drept si finantarea sportului amator”. Mai mult decat atat, „nu exista garantia ca aceste venituri vor fi indreptate catre prevenirea si detectarea fraudei sportive”.
Totusi, dintr-un punct de vedere strict juridic, conditiile impuse pentru recunoasterea acestui drept de a paria pot constitui o piedica nejustificata in calea libertatii de a presta servicii in cadrul Uniunii Europene, iar acest drept ar duce la crearea unui monopol sportiv „care ar duce la o pozitie dominanta, astfel cum este prevazuta la art. 102 din TFUE”.
Studiul subliniaza, in fine, ca nicio alta tara europeana nu detine o legislatie similara celei franceze, alte sisteme de drept optand pentru „mecanisme de finantare alternative, in vederea colectarii si distribuirii veniturilor din sectorul jocurilor si pariurilor on-line in domeniul sportiv”.
