Este medierea obligatorie?

wkro/ August 20, 2013/ Articolul saptamanii

Adrian NeacsuEditorial publicat in Monitorul Jurisprudentei nr. 7 / 2013, autor Adrian Toni Neacsu, Redactor Sef Pandectele Romane.

Incepand de la 1 august, dupa cum stim, au intrat in vigoare prevederile art. 2 alin. (1^2) din Legea medierii nr. 192/2006, potrivit carora „Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f)”. Aceste prevederi au fost suficiente pentru ca intreaga mass-media sa anunte insistent si zgomotos ca medierea a devenit procedura prealabila obligatorie. Acest punct de vedere a fost de asemenea exprimat destul de explicit si de specialisti, in special in spatiul dinamic al internetului.

Cred ca enuntul privind obligativitatea medierii ca procedura prealabila este inexact, iar entuziasmul celor ce o anunta ca o speranta pentru reusita institutionala a medierii este cel putin pripit.

Prin definitie, medierea este o forma alternativa de rezolvare pe cale amiabila a litigiilor intre doua sau mai multe parti. Mediatorul ar trebui sa asculte argumentele partilor si sa propuna solutii astfel incat acestea sa ajunga la un numitor comun, fara a mai fi nevoie sa se ajunga in instanta (pentru toate capetele litigiului sau doar pentru o parte). Daca partile implicate cad la pace, atunci se incheie acordul de mediere care reprezinta stingerea conflictului dintre parti. Conflictul partilor nu mai ajunge in instanta, adica nu mai ia forma judiciara, iar daca medierea se face in timpul judecatii acesta se stinge, in conditiile consemnate intr-un inscris care trebuie prezentat fie notarului pentru autentificare, fie instantei pentru pronuntarea unei hotarari de expedient.

Finalitatea medierii este deci stingerea litigiului dintre parti, intr-o modalitate alternativa solutionarii pe calea justitiei. Continutul medierii consta in incercarea mediatorului de a convinge partile sa renunte reciproc la pretentii, sa si le modifice sau sa depaseasca conflictul initial sub orice modalitate convenita. Pe scurt, medierea reprezinta negocierea partilor asistata de specialistul care este mediatorul.

Textele legale citate nu obliga la mediere in intelesul descris mai sus. Reclamantul nu este obligat ca anterior introducerii cererii de chemare in judecata privind anumite litigii sa incerce sa se impace cu paratul. Singura obligatie prealabila legala priveste obligatia de a participa la o sedinta de informare privind medierea.

Consiliul de Mediere, intr-un ghid recent, spune urmatoarele cu privire la continutul sedintei de informare cu privire la mediere: „aceasta va cuprinde, fara a se limita, elementele relevante cu privire la definirea medierii si principiile acesteia, rolul mediatorului, drepturile si obligatiile partilor, avantajele medierii, efectele juridice ale acordului de mediere si posibilitatea autentificarii de catre notarul public a acordului rezultat din mediere”. Altfel spus, reclamantul trebuie doar sa participe la o sedinta de informare in fata unui mediator unde i se vor aduce la cunostinta beneficiile teoretice ale medierii, chiar in cazul lui concret, fara insa ca mediatorul sa treaca efectiv la activitatea de negociere asistata care constituie continutul propriu-zis al medierii. De altfel, sedinta de informare este gratuita chiar potrivit legii, in timp ce desigur activitatea propriu-zisa de mediere este contra cost. Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului, independent de sustinerea informarii in comun sau individual.

Iata ca reclamantul nu este obligat sa incerce o impacare cu paratul, iar certificatul care ii va permite inregistrarea cererii de chemare in judecata va cuprinde doar referiri cu privire la faptul ca partile s-au prezentat la un mediator si nu ca au incercat activ stingerea pe cale amiabila a conflictului lor. Obligatorie este deci prezenta la mediator, ascultarea directa a informarii acestuia cu privire la beneficiile generale ale medierii, iar nicidecum incercarea de stingere a conflictului prin renuntari reciproce, achiesari sau negocieri asistate.

Este deci medierea obligatorie? Sau mai degraba obligatorie este doar prezenta in fata mediatorului spre informare, cum de altfel specifica in mod expres legea atunci cand vorbeste de „sedinta de informare”?

Intrebarea este desigur retorica. Medierea nu este obligatorie.

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.