Expertul in legislatia muncii – o profesie necesara

wkro/ April 28, 2015/ Articolul saptamanii

expert legislatia munciiExtras din articolul cu acelasi nume aparut in Revista Romana de Dreptul Muncii nr. 3/2015. Autor: Drd. Corneliu Bente, Expert legislatia muncii, Presedinte Uniunea Nationala a Expertilor in Legislatia Muncii

Competentele specifice ale expertului in legislatia muncii vizeaza capacitatile si abilitatile acestuia de a identifica, evalua, utiliza si recomanda aplicarea legislatiei muncii si securitatii sociale, asigurand astfel consultanta de specialitate angajatorilor, patronatelor, sindicatelor, managerilor, specialistilor in resurse umane si angajatilor in vederea aplicarii adecvate a prevederilor legale in domeniul muncii, pentru elaborarea de strategii, politici si proceduri specifice cat si pentru concilierea situatiilor conflictuale aparute.

Acest profesionist experimentat poseda un inalt nivel de cunostinte, cunoaste in detaliu legislatia muncii si este capabil sa consilieze angajatorii, dar si salariatii deopotriva, astfel incat sa diminueze numarul conflictelor de munca ajunse in instanta. Rolul expertului in legislatia muncii este tocmai acela de a explica ce doreste sa transmita legiuitorul. Acesta trebuie sa faca anumite corelatii extrajuridice, sa stapaneasca terminologia de specialitate, sa inteleaga mecanismele contractuale de baza, dar si formele de raspundere specifica in domeniu.

In virtutea noilor tendinte europene, Romania isi propune flexibilizarea relatiilor angajat – angajator, legiuitorul asumandu-si unele modificari ale legislatiei muncii. Astfel, in ultimii ani legislatia muncii a suferit numeroase modificari care au avut in vedere in principal, urmatoarele:

  • redimensionarea duratei perioadei de proba;
  • modificarea prevederilor referitoare la contractul individual de munca pe durata determinata;
  • acordarea posibilitatii angajatorilor de a stabili obiective de performanta individuala si, totodata, criterii de evaluare a activitatii profesionale a salariatilor;
  • majorarea perioadei de preaviz;
  • diminuarea saptamanii de lucru de la 5 zile la 4 zile, la initiativa angajatorului ca urmare a reducerii temporare a activitatii;
  • modificarea prevederilor referitoare la efectuarea concediului de odihna;
  • modificari cu privirea la stabilirea salariului muncitorilor temporari;
  • posibilitatea salariatului de a fi asistat de catre un avocat sau un reprezentat al sindicatului al carui membru este.

In anul 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care reglementeaza in special relatiile colective de munca, dialogul social si cooperarea tripartita, dar care contine si numeroase prevederi diferite sau chiar contrare codului muncii, ceea ce face ca interpretarea acestora sa fie uneori eronata[1].

Problemele de interpretare deriva din modificarile prea dese si necorelate ale legislatiei muncii, precum si din ambiguitatea formularii unor institutii si notiuni juridice, care creeaza de cele mai multe ori jurisprudenta neunitara[2]. Astfel, in ultimii ani numarul cauzelor privind litigiile de munca este foarte mare si in continua crestere la nivelul tuturor instantelor de judecata.

Pe o piata a muncii dinamica si complexa, intr-o perioada de declin economic, angajatorii nu mai reusesc sa-si calibreze necesarul de forta de munca si incercand sa gaseasca solutii de moment care sa le reduca costurile salariale adopta unele masuri (cum ar fi neacordarea de drepturi salariale sau concedierea) fara a respecta procedura prevazuta de lege. Evident ca angajatii reactioneaza si se adreseaza instantelor de judecata. In cele mai multe cazuri angajatorii pierd aceste procese ca urmare a nerespectarii procedurii privind concedierea sau mai grav ca urmare a nerespectarii conditiilor de forma pe care trebuie sa le intruneasca actele administrative emise de catre acestia (decizia de sanctionare, decizia de concediere etc.).

Expertul in legislatia muncii desfasoara o activitate de preventie si are ca obiectiv principal asigurarea aplicarii corecte a prevederilor legale privind raporturile colective si individuale de munca sau serviciu, consilierea managerilor privind noile modificari si tendinte pe piata muncii, prevenirea eventualelor abuzuri ale angajatorilor asupra salariatilor precum si diminuarea muncii nedeclarate.

Putem defini Expertul in legislatia muncii ca fiind acea persoana care poseda cunostinte la cel mai avansat nivel, are abilitatea de sinteza si evaluare necesara pentru rezolvarea problemelor critice, precum si abilitatea de interpretare a normelor legislative aplicabile in materia dreptului muncii.

De altfel, practicienii in domeniu, profesori universitari, avocati, inspectori de munca ori specialisti in resurse umane, definesc expertul in legislatia muncii, in mod aproape unitar, ca fiind persoana cea mai calificata care poate interpreta legislatia in domeniu si poate oferi solutii tuturor problemelor aparute in acest domeniu, atat de vast al legislatiei muncii. Asa cum spunea prof. univ. dr. Alexandru Ticlea „Expertul in legislatia muncii trebuie sa fie un specialist cu o inalta calificare in domeniu, sa cunoasca in primul rand legislatia in vigoare, deci cu toate modificarile, actualizarile si noutatile aduse la zi. Iar aceasta legislatie este extrem de vasta, ea nu mai este ”pura” de munca, ci si de alta natura, inclusiv civila, contraventionala, penala, chiar administrativa. Prin urmare, era necesara aceasta noua profesie, cea de expert in materie”. Anca Mihalache, Inspector de munca in cadrul Inspectiei Muncii, sustine ca: ”expertul in legislatia muncii poate veni in intampinarea participantilor la procesul de munca, angajati-angajatori, cu scopul de a-si oferi cunostintele fundamentale pentru solutionarea diferitelor situatii aparute in practica interpretand corect ambiguitatile dispozitiilor legale”. Iata deci, ca doua voci din domenii opuse (avocat, profesor universitar si cercetator pe de-o parte si organ de control, functionar al Ministerului muncii, pe de alta parte) saluta aparitia acestei profesii.

Chiar daca in dreptul romanesc, regula precedentului judiciar nu functioneaza, practica jurisprudentiala in domeniul legislatiei muncii este esentiala. Astfel, expertul in legislatia muncii trebuie sa aiba viziunea necesara asupra jurisprudentei si practicii de specialitate si sa o inteleaga prin prisma stiintei dreptului.

Iata de ce se impune formarea unor specialisti cu un inalt nivel de cunostinte care sa cunoasca in detaliu legislatia muncii si sa consilieze angajatorii, dar si salariatii deopotriva, astfel incat sa diminueze numarul conflictelor de munca ajunse in instanta. Rolul expertului in legislatia muncii este tocmai acela de a explica ce doreste sa transmita legiuitorul. Acesta trebuie sa faca anumite corelatii extrajuridice, sa stapaneasca terminologia de specialitate, sa inteleaga mecanismele contractuale de baza, dar si formele de raspundere specifica in domeniu.


[1] A se vedea in acest sens prof. univ. dr. A. Ticlea, Propuneri privind modificarea unor dispozitii ale legislatiei muncii, in R.R.D.M. nr. 3/2013, p. 19-25.
[2] A se vedea judecator Petrica Arbanas, Dreptul muncii in instante, in R.R.D.M. nr. 7/2013, p. 19-22.

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.