Gone Girl – Fata disparuta (2014)
Autor: Stefan Gheorghies
You ever hear the expression the simplest answer is often the correct one?
Din punct de vedere juridic, institutia casatoriei are la baza scopuri dintre cele mai nobile. Intentia celor doua persoane care doresc sa incheie o casatorie este de a depasi sfera juridicului care planeaza asupra institutiei, catre aspecte care cad in competenta altor domenii mai putin tehnice. Insa, nici macar legea nu poate sa prevada multitudinea de situatii mai putin placute care ar putea sa ia nastere din momentul oficializarii casatoriei si pana la o data ulterioara necunoscuta. Cuvintele cheie care ar marca aceste raporturi juridice viitoare pot fi dintre cele mai diverse: ilicit, imoral, civil sau penal.
Gone Girl, in regia lui David Fincher, urmareste povestea unui cuplu casatorit in care iubirea acestora este mai presus de lege. Modul in care decurge actiunea, incepand cu manipularea ofiterilor de politie si terminand cu deznodamantul care ilustreaza o incapacitate a legii de a sanctiona in mod corespunzator faptele savarsite, ilustreaza o constructie narativa de exceptie, atat in planul artistic-cinematografic, cat si in plan juridic.
Actiunea il urmareste pe Nick Dunne (Ben Affleck), proprietarul unui bar din orasul natal, aflat in pragul unei dileme privind casnicia sa. Desi casatorit cu frumoasa Amy Dunne (Rosamund Pike), Nick se simtea captiv intr-o casatorie in care iubirea nu mai era coordonata centrala. Problemele apar in dimineata zilei de 5 iulie, cand Nick constata ca sotia sa a disparut, iar semnele din interiorul casei ar fi concluzionat ca avusese loc un conflict fizic in care si sotia sa fusese implicata. Sesizata, politia intra in cele mai adanci detalii ale vietii lui Nick, iar pe masura ce ancheta avanseaza, situatia nu se prezinta prea favorabila pentru barbat. Reactiile fata de ofiterii de politie, stresul imens conturat in fata presei locale prin gesturi care ar fi putut sa nu para cele mai bine alese, dar si relatia extraconjugala pe care acesta o avea cu o fosta studenta, il transforma pe Nick in suspecul principal. Mai mult, acesta este suspectat, pe baza probelor gasite la fata locului, ca si-ar fi ucis sotia si ar fi inscenat toata disparitia ei.
Gone Girl dezvolta frumos aceasta latura a juridicului, desi accentul cade mult mai mult pe faptul ca undeva dupa prima jumatate a firului narativ are loc o schimbare drastica de situatie care arunca cinefilul intr-o cu totul alta poveste. Toate actiunile de pe parcurs, incepand cu ancheta initiala a politiei prin care Nick ajunge suspect de omor, trecand prin evenimentul care avea sa dea totul peste cap si terminand cu deznodamantul atat de gresit din punct de vedere juridic, nu arata decat faptul ca legea nu poate acoperi toate raporturile care se nasc intre subiectii de drept. Unele dintre aceste raporturi se bazeaza pe existenta a doua parti aflate pe picior de dusmanie, iar lipsa martorilor nu face decat sa le dea acestora puterea de a manipula cursul evenimentelor in directia dorita, dar, mai ales, sa prevada consecintele juridice dorite.
Nu in ultimul rand, trebuie mentionat si rolul pe care avocatul specializat in cauze de renume il joaca in povestea lui Nick Dunne. Mai mult sau mai putin detinator al unor cunostinte vaste din domeniul juridic, avocatul acestuia compenseaza aceste minusuri prin artificii juridice spectaculoase sau prin tactici care tin mai mult de psihologie judiciara. Viziunea acestuia nu se rastrange numai la a construi o aparare corespunzatoare pentru clientul sau, ci depaseste sfera salii de judecata si se cufunda in intuitia lui Nick ca sotia sa poate fi in viata. Toate aceste miscari tactice nu fac decat sa arunce o umbra misterioasa asupra legii care ar fi trebuit sa acopere fiecare situatie posibila care incalca prevederile sale si sa sanctioneze fapta corespunzator cu gravitatea acesteia. Numai ca in cazul Gone Girl, prevederile legale nu se pot aplica unor serii de raporturi juridice in care faptele in sine sunt de o complexitate fara precedent.
Un film surprinzator de bun care trebuie vazut!
Dar nu pentru ca recenzia spune ca ar fi despre povestea unui cuplu casatorit in care iubirea acestora este mai presus de lege, nici pentru modul in care se desfasoara ancheta, nici macar pentru ‘umbra misterioasa asupra legii care ar fi trebuit sa acopere fiecare situatie posibila care incalca prevederile sale si sa sanctioneze fapta corespunzator cu gravitatea acesteia’…
Va provoc sa vedeti filmul, si apoi sa-l comentam.
Am incercat să recenzez filmul strict din punct de vedere juridic, deși nu acesta e punctul său forte. Povestea în sine îmbină numeroase aspecte care țin mai mult de de psihologia de cuplu, de modul în care ar trebuie ca instituția căsătoriei să funcționeze cu adevărat. Iar printre numeroasele scene ieșite din normalul unei astfel de instituții (soția se pare că avea „pasiuni” ascunse), am încercat să găsesc relația acestor fapte cu legea. Recenzia în sine încearcă să nu dezvăluie prea multe detalii, căci care ar mai fi farmecul de a viziona un film știind care va fi parcursul întregului fir narativ?