Inceperea curgerii termenului de prescriptie a actiunii in reparare a daunelor corporale
(Consiliul de Stat al Frantei, hotararea no. 354211, 5 decembrie 2014)
Articol publicat in Pandectele Romane nr. 1/2015 la rubrica Meridiane juridice.
Intr-o cauza avand ca obiect raspunderea unei institutii sanitare, sectia de contencios a Consiliului de stat Francez s-a pronuntat asupra momentului la care incepe sa curga termenul de prescriptie de patru ani, aplicabil in cazul unei actiuni avand ca obiect repararea unei daune corporale.
Dupa efectuarea unei operatii ca urmare a unui accident auto produs in anul 1989, numitul M.D. si-a pierdut in mod progresiv folosinta piciorului stang, care a fost ulterior amputat, in anul 2003. A formulat o actiune in despagubire in anul 2006, dar instanta de fond a respins cererea, apreciind ca sechelele rezultate din operatiile suferite in urma accidentului auto din 1989 puteau fi despagubite cel tarziu in anul 1995. Jurisprudenta franceza constanta arata ca, in acest context, termenul de prescriptie de patru ani incepe sa curga de la data consolidarii infirmitatilor generatoare de daune, respectiv momentul de la care leziunile dobandesc un caracter permanent.
Astfel, instanta de fond a retinut exceptia prescriptiei invocata de catre institutia sanitara, pe temeiul legii din 31 decembrie 1968, aratand ca permanenta leziunilor a fost dobandita la 28 aprilie 1993, iar amputarea din 2003 nu a avut la origine agravarea starii organice a pacientului, ci „evolutia psihologica a patologiei”.
Consiliul de stat a infirmat o atare distinctie, precizand ca momentul de la care incepe sa curca prescriptia de patru ani „este prima zi a anului urmator celui in cursul caruia infirmitatea aferenta daunei a fost consolidata, indiferent de caracterul permanent sau temporar al prejudiciului, sau daca acesta este imputabil victimei sau unui tert; acelasi rationament se aplica si in cazul unui organ de securitate sociala, subrogat in drepturile victimei”. Astfel, prin negarea legaturii de cauzalitate dintre accidentul suferit de M.D. in 1989 si amputarea piciorului din 2003, Curtea administrativa de apel din Lyon a calificat in mod inexact o situatie de fapt.
Totusi, M.D. a formulat recurs atat impotriva hotararii de constatarea a prescrierii actiunii, cat si impotriva casei de asigurari sociale; dar, in opinia Consiliului de stat, „daca se invoca raspunderea unei colectivitati publice intr-un caz de dauna corporala, actul prin care autoritatea competenta a acesteia opune prescriptia victimei produce efecte si asupra casei de asigurari sociale subrogate in drepturile acesteia din urma”. Sesizat prin efectul devolutiv al apelului, Consiliul de stat francez s-a pronuntat asadar in favoarea indemnizarii lui M.D., dar si a casei de asigurari sociale.
