Interviu cu Daniel MORAR. De la aplicarea dreptului penal la constitutionalitatea legii

Admin/ December 16, 2014/ Articolul saptamanii, Interviuri

Interviu realizat de Mihaela Mocanu, redactor-sef al Revistei Romane de Drept al Afacerilor.

Revista Romana de Drept al Afacerilor: Buna ziua, va multumesc ca ati acceptat invitatia la dialog adresata de Revista Romana de Drept al Afacerilor. Va rog intai sa ne spuneti cateva lucruri despre dvs., despre inceputul carierei dvs., cum ati ales Facultatea de Drept si apoi cum v-ati indreptat spre dreptul penal?

Daniel Morar: Desi am absolvit un liceu tehnic, am ales Facultatea de Drept fiind influentat de unele din rudele mele, care au absolvit aceasta facultate, practicand, in special, avocatura. In anul 1986, cand am fost admis la Facultatea de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, concurenta a fost acerba, inregistrandu-se 20 de candidati pe un loc. Anul nostru era format din 30 de studenti, ceea ce facea dificila pana si impartirea in doua grupe. Dezavantajul numarului mic de studenti era ca nu puteai lipsi de la cursuri si seminarii fara ca acest fapt sa se observe si aceasta in conditiile in care frecventarea cursurilor si seminariilor nu era facultativa, ci obligatorie. Tot din aceasta obligatie rezida insa si principalul avantaj: trebuia sa mergi la cursuri si sa fii activ la seminarii, invatai din relatia directa, zilnica cu profesorii, iar pregatirea studentului prin examene nu se rezuma la „hei-rup”-ul din sesiune, ci avea un caracter constant.

Paradigmele si axiomele dreptului mi-au ramas in minte nu din manuale si tratate, ci din expunerile profesorilor in orele de cursuri si seminarii.

R.R.D.A.: Ne spuneti lucruri interesante despre invatamantul juridic din anii ’80, cand erau extrem de putini studenti, practic cat elevii dintr-o clasa, iar pregatirea la fel. Ce altceva credeti ca a mai constituit un avantaj al invatamantului optzecist?

D.M.: Un alt avantaj al facultatii de drept pe care am absolvit-o a fost caracterul preponderant oral al examenelor sustinute. Cu exceptia unui singur examen pe an, toate celelalte examene erau sustinute oral. Pentru un jurist, indiferent ce profeseaza in concret (magistratura, avocatura etc.), argumentarea orala este esentiala. Pentru mine a convinge un om inseamna, mai intai de toate, a-l convinge vorbindu-i. Tocmai de aceea nu inteleg si nu gasesc justificarea pentru examenele scrise, mai ales sub forma de grila, pe care studentii facultatilor de drept le sustin azi. Vorbesc de justificare din punct de vedere a finalitatii urmarite: a avea absolventi cu adevarat pregatiti si influentati de profesorii lor. Inteleg ca justificarea este data de numarul mare de studenti si, deci, de considerente financiare, dar aceasta nu poate avea decat un impact negativ asupra nivelului de pregatire al viitorilor juristi.

R.R.D.A.: Si care este motivul pentru care ati optat pentru profesia de procuror?

D.M.: Am absolvit in anul 1990 si puteam sa aleg orice post: judecator, procuror, jurisconsult, avocat sau notar. Postura de judecator mi se parea prea statica si a ramas sa ma decid intre avocat sau procuror. Studiasem la fel de constiincios atat dreptul civil, cat si cel penal, imi placusera in egala masura, astfel ca nu stiu exact de ce am ales sa fiu procuror si sa ma indrept astfel spre dreptul penal. Nu stiam de fapt la acel moment.

R.R.D.A.: Cum ati decis sa acceptati functia de procuror general al DNA? Care au fost dificultatile majore pe care le-ati intampinat la inceput? Cum ati reusit sa formati o echipa atat de eficienta de procurori?

D.M.: Functia de procuror general al P.N.A. (Parchetul National Anticoruptie, cum se numea institutia in anul 2005), am acceptat-o dupa 15 ani in care am activat ca procuror la toate nivelurile Ministerului Public, de la parchetele de baza, situate pe langa judecatorii, pana la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Evident ca mi s-a propus aceasta functie de catre ministrul de justitie de atunci si propunerea venea si in contextul in care percepeam destul de acut o blazare in activitatea mea profesionala. Prin urmare, nevoia de a schimba ceva si gandul ca aceasta functie imi ofera perspective noi m-au facut sa accept. Sincer, la acel moment nu aveam vreo idee, cat de cat apropiata de realitate, despre ce presupunea acea pozitie si despre cele ce vor urma.

Am fost adus insa cu picioarele pe pamant destul de repede. Imediat dupa numirea in aceasta pozitie am inteles ce se asteapta de la mine. Trebuia sa transform P.N.A.-ul dintr-o institutie ineficienta si in care cetatenii nu aveau incredere, intr-una eficienta si credibila. Asteptarile erau ale tuturor: opinia publica, societatea civila, mass-media, ministrul de justitie (care m-a propus), Presedintele Romaniei (care m-a numit), Comisia Europeana (care monitorizeaza Romania la capitolul justitie si anticoruptie).

Dupa evaluarea institutiei si a activitatii acesteia, am luat masurile pe care le-am considerat necesare la acel moment. Procedura pe care am urmat-o si ratiunile pe care mi-am bazat deciziile necesita mai mult timp si spatiu pentru a fi redate si, de aceea, le rezum. Mai intai am concediat, revocat toti procurorii ineficienti din P.N.A. si am demarat procedurile de numire a altor procurori in cadrul institutiei, numiri care s-au si realizat apoi periodic. Am reusit astfel sa avem in institutie un numar optim de procurori eficienti si cu pasiune pentru aceasta munca. Apoi, am inventariat stocul de dosare cu solutii de netrimitere in judecata si am infirmat acele solutii pe care le-am apreciat nefundamentate si ilegale, repunandu-le astfel pe rolul procurorilor. De asemenea, le-am cerut procurorilor si ofiterilor de politie judiciara o atitudine pro-activa in depistarea si investigarea faptelor de mare coruptie, in contextul in care i-am asigurat de sprijinul conducerii D.N.A. in activitatea lor, precum si de faptul ca se bucura de o independenta totala in instrumentarea dosarelor, indiferent de cine este persoana cercetata.

R.R.D.A.: Se pare ca ati luat masuri drastice… Ati avut un succes imediat sau ati intampinat rezistenta?

D.M.: Toate acestea au marcat o noua atitudine in activitatea institutiei. Noua atitudine conjugate cu buna pregatire profesionala a procurorilor in domeniul specific al combaterii marii coruptii si macrocriminalitatii economico-financiare a determinat un numar semnificativ de investigatii penale impotriva unor persoane aflate la nivelul de sus al statului roman. In marea lor majoritate, aceste investigatii au fost finalizate cu trimiterea in judecata a unor ministrii, viceprim-ministri, prim-ministru, parlamentari, magistrati, secretari de stat, presedinti de consilii judetene, procurori de mari municipii, si apoi cu condamnarea lor definitiva. Aceste solutii de condamnare au venit insa dupa 4, 5 sau 6 ani de la intocmirea rechizitoriului si continua sa vina chiar si in prezent, la 2 ani de la terminarea celui de-al doilea meu mandat in fruntea D.N.A. Munca pe care echipa mea si eu am inceput-o in anul 2005 isi gaseste finalizarea in 2010, 2011, 2012, 2013, 2014… Important este ca, la finalizarea mandatului meu, in 2012, am lasat in urma o institutie eficienta si credibila,perceputa ca atare. Hotararile definitive de condamnare, pronuntate de judecatori, valideaza munca de buna calitate a echipei din cadrul D.N.A. De asemenea, am ferit institutia de orice fel de intruziune ori influenta a oamenilor politici, a oamenilor de afaceri influenti ori a serviciilor de informatii. Am avut orgoliul de a prezerva institutia ca una cu adevarat independenta, fondata din procurori-magistrati, in adevaratul inteles al termenului.

R.R.D.A.: Credeti ca institutia functioneaza la fel de eficient si in prezent?

D.M.: Daca D.N.A.-ul functioneaza la fel de eficient si in prezent, nu se poate sti decat peste cativa ani. Asa cum am explicat mai sus, validarea muncii procurorilor o realizeaza judecatorii prin hotararile pe care le pronunta, iar aceasta dureaza, fiind vorba de dosare complexe, un numar de ani. Abia dupa pronuntarea hotararilor definitive vom sti daca munca de azi a procurorilor D.N.A. este una profesionista, de buna calitate, daca se bazeaza pe probe si pe o buna cunoastere si interpretare a legii. Pana in acest moment, hotararile definitive de condamnare pronuntate in dosarele de mare coruptie privesc dosare instrumentate de vechea echipa a D.N.A. Spun „vechea”, pentru ca o parte semnificativa a procurorilor care au facut din D.N.A. o institutie eficienta au plecat din institutie dupa numirea noii echipe de conducere, in anul 2013.

R.R.D.A.: Care sunt provocarile majore pe care le-ati intalnit in cariera de judecator la Curtea Constitutionala? Care credeti ca este rolul unui penalist consacrat in cadrul acestei institutii?

D.M.: Rolul unui penalist in cadrul C.C.R. este unul divers. Data fiind specializarea, este evident ca va amprenta mai puternic acele decizii ale Curtii care privesc constitutionalitatea dispozitiilor Codului penal, Codului de procedura penala si legilor penale speciale. Un judecator specializat in legislatia penala este, indeobste, raportor in cauzele care privesc normele de drept substantial si procesual-penale. Rolul sau nu se reduce, insa, la asta. Indiferent de specializarea sa, un judecator al C.C.R. este chemat sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea/neconstitutionalitatea actelor normative indiferent ca sunt de drept public sau de drept privat, de drept civil ori de drept penal, de drept administrativ ori de drept al afacerilor. Prin urmare, indiferent de specializarea sa anterioara este obligat sa cunoasca si sa analizeze in profunzime tot ceea ce tine de problemele in care decide. Votul judecatorului are aceeasi greutate si valoare indiferent de materie si tocmai de aceea, daca vorbim de o specializare a judecatorului constitutional, aceea trebuie sa fie in drept constitutional.

Provocarile actuale sunt legate de intrarea in vigoare a celor patru coduri: civil, procedura civila, penal si procedura penala. In urma aceste schimbari cvasistatale a cadrului normativ din Romania, C.C.R. este chemata sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea acestor legi. Evident ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor de judecata privesc, in special, dispozitiile si institutiile juridice noi, care nu existau, sau existau intr-o forma diferita in vechea legislatie. Curtea trebuie sa fie extrem de atenta, de pregatita si de convinsa cu privire la justetea si corectitudinea deciziilor sale, intrucat, asa cum legiuitorul a conceput noul sistem juridic, ca fiind functional pentru o perioada de cativa zeci de ani, si deciziile Curtii privind conformitatea noilor legi cu dispozitiile constitutionale, in conditiile pastrarii in vigoare a actualei Constitutii, trebuie sa fie la fel de durabile. O decizie a instantei de contencios constitutional, odata pronuntata, nu poate fi reformata de o alta instanta, intr-o cale de atac, asa cum se intampla in sistemul instantelor judecatoresti. Singura cale de a schimba o decizie gresita a C.C.R. este revirimentul jurisprudential, dar care, in conditii de stabilitate legislativa, e mai greu de justificat.

Deja Curtea a decis cu privire la constitutionalitatea unor dispozitii din Codul penal si Codul de procedura penala pronuntand decizii de admitere si in materia legii penale mai favorabile sau a confiscarii extinse, avand in acelasi timp pe rolul sau exceptii de neconstitutionalitate ce privesc institutii juridice nou introduse in legislatia noastra penala, cum ar fi arestul la domiciliu, procedura din camera preliminara sau masurile preventive neprivative de libertate, controlul judiciar si controlul judiciar pe cautiune.

Si in materie civila, Curtea a admis deja critici de neconstitutionalitate ale unor dispozitii din noul Cod civil si noul Cod de procedura civila, in materia executarii silite, a obligativitatii asistarii de un avocat in recurs, in materia medierii etc.

R.R.D.A.: Care credeti ca au fost si mai sunt inca dificultatile de aplicare a noilor reglementari? Este sistemul judiciar roman apt sa puna in practica, cu maxima eficienta, noile coduri? Are toate resursele si logistica necesara?

D.M.: Cu siguranta ca sunt dificultati in aplicarea noilor reglementari si inca nu exista resursele si logistica necesara pentru punerea in aplicare a tuturor prevederilor noi. Spre exemplu, una din masurile pe care le poate lua procurorul ori judecatorul cu privire la o persoana fata de care a dispus masura preventiva a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune este aceea de a obliga aceasta persoana sa poarte un dispozitiv electronic de supraveghere fara ca aceste dispozitive sa existe deocamdata la dispozitia organelor judiciare. Ca regula generala, insa, din punctul meu de vedere, noile prevederi pot fi implementate.

Sistemul judiciar roman trebuie insa sa fie pregatit pentru asimilarea si implementarea noilor coduri. Din moment ce legiuitorul a decis intrarea acestora in vigoare, sistemul judiciar nu are de ales si este obligat sa le implementeze. De fapt, cred ca asa si trebuie sa se intample pentru ca, altfel, sistemul judiciar, magistratii in special, intrebati fiind, vor spune tot timpul ca inca nu sunt pregatiti pentru o schimbare de asemenea anvergura. Asa, de altfel, s-a si intamplat, cu toate ca procedura adoptarii codurilor a durat destul de mult iar, dupa aprobare, a existat o perioada de cativa ani, pana la intrarea lor in vigoare.

R.R.D.A.: Dvs. profesati inca din 1990, ati vazut live, din interior evolutia unui sistem judiciar la al carui varf sunteti. Ce parere aveti despre evolutia profesiilor juridice in Romania? Credeti ca legile privind statutul diverselor profesii au avut un rol in evolutia modului de exercitare a acestora?

D.M.: Varsta mea profesionala este aceea a Romaniei postdecembriste. Din 1990 am asistat, din interior, la evolutia sistemului judiciar si, ceea ce se poate observa cu usurinta, este conturarea profilului si a statutului fiecarei profesii juridice. Aceste profesii si statutul celor care le practica au fost stabilite de-a lungul acestor ani prin legi. Astfel ca, acum este destul de clar ce inseamna sa fii in Romania magistrat ori avocat, executor judecatoresc, consilier juridic, notar public sau mediator. Fiecare dintre aceste profesii este conturata clar, cu tot ceea ce inseamna atributii, competente, mod de functionare ori raspunderi.

Mai mult decat atat, corpul membrilor fiecarei profesii este constient acum, mai mult ca niciodata, de forta pe care o are si incearca sa obtina reglementari si legi prin care sa-si apere si sa-si consolideze statutul, unele chiar cu incalcarea Constitutiei. Tocmai de aceea, C.C.R. a declarat neconstitutionale dispozitiile legale care prevedeau, de exemplu, obligativitatea sedintei de informare a beneficiilor medierii, cele care stabileau ca un cetatean nu poate declara si sustine recursul fara a fi asistat de un avocat ori acele dispozitii care stabileau competenta instantei de executare in functie de sediul biroului executorului judecatoresc.

R.R.D.A.: Credeti ca, in prezent, este asigurata independenta judecatorilor si procurorilor la nivel legislativ si nu numai? Exista pericole ce pot ameninta sistemul judiciar din interiorul si exteriorul acestuia? Ce masuri pot fi luate, in opinia dumneavoastra pentru a intari independenta sistemului judiciar?

D.M.: Independenta judecatorilor si procurorilor la nivel legislativ este asigurata prin cele „trei legi ale justitiei”. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificari esentiale in 2005 si cu alte amendamente in anii urmatori. Statutul magistratilor este cat se poate de clar si le asigura acestora toata independenta de care au nevoie pentru a realiza actul de justitie corect si in afara oricaror presiuni. Salarizarea este, de asemenea, una corespunzatoare si care ar trebui sa ii fereasca pe magistrati de orice tentatie.

Prin urmare, magistratii au atata independenta, cata vor sa-si asume. Daca nu se consider independenti, aceasta este doar din vina lor si nu a altora. Nu pot da vina pe legi pentru ca legile, in aceasta privinta, sunt bune. In acest moment, independenta magistratilor este doar o chestiune de atitudine si depinde exclusiv de ei.

R.R.D.A.: Domnule procuror si judecator al Curtii Constitutionale, va multumesc pentru acest raspuns, incurajator, de final. De asemenea, va multumesc pentru explicatiile elocvente si transante si va doresc succes in continuare!

Interviu publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 10 >>