Introducere la o discutie despre cifrele din justitie
Autor: Adrian Toni Neacsu, redactor sef Pandectele Romane
Ma pregatesc sa lansez aici o discutie despre cifrele din justitie, de la numarul de dosare sau judecatori, la dimensiunea bugetelor parchetului, costul mediu al unui dosar ori indicele de atacabilitate al dosarelor. Sper sa conving si mai ales sa va conving ca spectacolul cifrelor poate fi atractiv.
Contactul cu statistica judiciara, adica cu cifrele care descriu activitatea sistemului judiciar intr-un interval de timp dat, este in general unul frustrant pentru un magistrat. Ca judecator sau procuror de executie nu te intereseaza statisticile decat in masura in care in raportul de bilant de la sfarsitul anului cifrele tale personale ar fi sub media instantei si asta ti-ar putea atrage dificultati. Acest tip de atentie pentru informatia de statistica judiciara este superficial si de scurta durata. Experienta profesionistilor din sistemul judiciar cu cifrele este mai degraba una de ordin senzorial. Ei mai degraba “simt” cifrele, adica numarul de dosare, numarul de sedinte ori diminuarea fondurilor alocate pentru cheltuielile curente. Si, fara dramatism excesiv, aceste cifre se simt din ce in ce mai grele de la an la an. E sensul propriu al sintagmei trend de crestere.
Primele mele experiente cu cifrele din justitie la nivel national, altele decat cele ale instantei la care lucram, sunt din 2006, in calitate de proaspat presedinte al unui tribunal. Si pana atunci lucrasem mereu la raportul anual de bilant al instantei, facand cu o pasiune descoperita neasteptat o indeletnicire ce trebuia sa tina obligatoriu de formarea mea pe langa fostul presedinte al Judecatoriei Focsani. Nu mai tin minte la realizarea a cate astfel de rapoarte de bilant anuale indigeste am participat. Stiu insa sigur ca de la an la an descopeream noi posibilitati de a prezenta statistic activitatea instantei, ceea ce insemna, spre nemultumirea maestrului meu (va multumesc d-le judecator Vraciu!) care trebuia sa-l citeasca in fata colectivului, adaugarea de noi si noi pagini.
Abia dupa ce eu insumi am ajuns presedinte de tribunal am avut insa sansa sa aflu concret avantajele obisnuintei de a lucra cu cifre. Abia ce incepusem exercitarea functiei, cand Consiliul Superior al Magistraturii m-a anuntat ca instanta mea urma sa intre intr-un proces de reorganizare si sa piarda doua posturi. De judecator. Am solicitat lamuriri si asa am aflat ca nu existau (inca) informatii centraliziate suficient de corecte despre instante si ca indicatorii statistici prin care puteai analiza comparativ schema unei instante cu a unei alte instante sau cu o medie erau volatili sau abia in constructie. Se lucra mai degraba empiric, iar principalele decizii, inclusiv cele privind personalul, nu erau justiticate de date statistice ci de fler, intuitie si precedent. Am luat tot ce insemnau date statistice nationale la analizat, am impartit si adunat, am cautat constante statistice comparabile, am completat tabele si grafice, iar in cele din urma (poate nu acesta fost motivul ci doar flerul) demonstratia mea a convins si cel putin pe moment Tribunalul Vrancea a scapat cu numarul de posturi intact. Aratasem in analize ca reducerea schemei nu se justifica prin comparatie cu instante similare ca marime, care deservesc populatii la fel de numeroase ca Vrancea si care au un spor anual similar de dosare noi.
Insa cea mai mare satisfactie legata de manipularea cifrelor am avut-o in 2009, in timpul protestului generalizat al instantelor judecatoresti din Romania. Am demonstrat atunci in urma unor analize laborioase cu cifre, grafice si tabele starea reala de subfinantare cronica a sistemului judiciar. Am deschis drumuri noi in ce priveste studiul bugetarii sistemului judiciar, am dezvoltat tehnici si metode nefolosite justitie si am creat inclusiv indicatori statistici noi, inclusiv pe cel de care sunt foarte mandru intitulat “índicele de subfinantare” :). Satisfactia cea mai mare a fost data de faptul ca analizele intocmite de mine au fost preluate tale quale in Raportul final al Comisiei parlamentare comune speciale pentru analiza blocajului aparut in justitie, publicat in 2009. Mai mult, modelul de analiza al finantarii sistemului judiciar pe care l-am introdus in 2009 este folosit astazi in rapoartele privind starea justitiei intocmite in fiecare an de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
Spuneam la inceputul articolului ca in general judecatorii au o relatie dificila cu cifrele. Experienta mea cu statistica judiciara mi-a demonstrat insa ca aceasta este un instrument extrem de eficient atunci cand e bine stapanit. Cifrele din justitie pot explica realitatile mai bine decat pagini intregi descriptive, ele sunt intotdeauna oneste si lipsite de subiectivism si, mai ales, nu pot fi trucate.
Cred ca informatiile statistice pot fi si spectaculoase.
Voi incerca in perioada urmatoare sa va introduc in lumea cifrelor din justitie, incepand un serial despre volumul de dosare, schemele de personal, incarcatura individuala pe judecator sau procuror, indicii de finantare la nivel european s.a. Sper sa le gasiti la fel de agreabile si mai ales instructive pe cat le gasesc eu.
