Invatarea prin incercari si din greseli: greseala poate fi cel mai bun profesor
Autor: Diane Levin, Diane Levin LLC
La inceputul lunii, un mediator din Glasgow, pe nume Charlie Irvine, a scris unul dintre cele mai bune eseuri despre subiectul tabu al greselilor in practica medierii pe care le-am citit in ultima perioada, destul de lunga.
El vorbeste cu elocventa despre rolul educational pe care il au greselile in dezvoltarea noastra profesionala si isi exprima regretul pentru faptul ca astfel de exemple concrete lipsesc in mare parte din literatura domeniului nostru. El scrie:
„Profesionistii s-ar dezvolta si mai mult daca ar vorbi despre esecurile lor… Nu sugerez ca ar trebui sa minimalizam impactul medierii sau aptitudinile si intuitiile formidabile pe care le au multi mediatori. Dar putina sinceritate ar aduce un echilibru benefic intr-o lume in care suntem inconjurati numai de povesti de succes. Sunt sigur ca sunt la fel de multe povesti despre esecuri de spus, precum si despre incercari bine intentionate si sincere de a face lucruri bune, care insa pur si simplu nu se materializeaza, despre gafe neasteptate, incalcarea normelor etice sau despre incapacitatea de a face ceva.”
Asa sa fie Charlie si felicitari pentru modul in care ai expus problema!
Ca mediator si trainer de mediatori, cred ca discutarea cu noii-intrati in aceasta profesie a nenumaratelor greseli care se pot face – de la o intrebare stangaci formulata pana la o incalcare a unei norme morale – are beneficii pe termen lung. Sunt de acord cu Charlie cand spune ca povestile despre esecuri sunt de un real ajutor, datorita invataturilor pe care le pot furniza despre ce anume s-a intamplat, despre ce am putea face diferit data viitoare si despre moduri in care am putea evita aceleasi greseli pe viitor.
Aici, in SUA, unde locuiesc si lucrez, practica privata a medierii nu este reglementata de catre stat, asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca exista o preocupare serioasa pentru greselile care se pot face in practica medierii. Nu exista o autoritate care sa supravegheze si sa acrediteze practica privata a medierii. Aproape ca nu exista piedici pentru nimeni sa intre in acest domeniu; nu este nevoie de studii, de experienta si nici de vreun tip de instruire pentru a-ti face carti de vizita care sa te declare mediator. Programele de pregatire pentru meseria de mediator scot cu regularitate aspiranti purtatori de diploma, dintre care unii isi incep o afacere imediat dupa scurtul program de instruire si practica medierea fara nici un fel de supraveghere sau viziune.
Dupa cum isi poate imagina oricine, se fac greseli. De aceea este esential ca mediatorii sa fie pregatiti pentru a face fata erorilor.
Charlie recunoaste ca este dificil pentru oricine sa vorbeasca despre propriile greseli. Asteptarile participantilor de la un training in domeniul medierii sunt mari; ei se asteapta sa invete multe de la un profesionist competent cu o activitate extraordinara si lipsita de greseli. De fiecare data cand trebuie sa discut cu ei despre provocarile pe care le intalnesc eu la masa medierii, ma lupt cu mari indoieli. Imi incep povestile personale de razboi spunandu-le: „Va voi vorbi despre greselile mele ca sa puteti trage invataturi de pe urma lor si sa nu le repetati, la randul vostru. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor ni se intampla sa gresim. Mai important decat greselile este modul in care le gestionam.”
Ceea ce imi da incredere cand impartasesc anecdotele legate de pasi gresiti facuti de mine in viata profesionala este o amintire legata de un avocat cu care am lucrat acum multi ani in urma si care, la un moment dat, a ratat termenul pentru depunerea unei cereri importante. El i-a dat de stire imediat partenerului sau despre greseala facuta, apoi si-a cerut scuze fata de clientul cu care a si stat de vorba despre greseala si, in cele din urma, a venit cu o propunere pentru depasirea situatiei, sfarsind prin a rezolva problema pana la sfarsitul zilei. Avocatul a insistat ca eu sa fiu prezenta la toate discutiile pe care le-a avut, iar eu imi amintesc cum il priveam cu admiratie pentru taria de caracter si pentru sinceritatea cu care si-a asumat raspunderea si a reparat greseala. A dat dovada de curaj in acea situatie. Dupa atatia ani, din toate lectiile pe care le-am invatat de la acest avocat, aceasta mi-a ramas cel mai adanc intiparita in minte. Exemplul sau de transparenta si curaj ma inspira si astazi.
Noi, mediatorii, suntem instruiti sa prezentam lucrurile in perspective noi. James Joyce, un priceput el insusi in schimbarea perspectivei asupra realitatii, scria: „Greselile unui om ii sunt porti deschise catre noi descoperiri”. Poate ca, daca am putea sa schimbam modul in care ne judecam propriile greseli, daca ele ne-ar provoca sentimente diferite si daca nu am mai fi atat de reticenti fata de impartasirea lor, am vedea in erorile ivite porti catre invatare prin experienta deschise noua si celor pe care ii instruim. In timp, poate ca vom vedea pe rafturile mediatorilor carti care sa exploateze oportunitatile de invatare prin greseli; astept cu nerabdare aparitia unei carti cu titlul: „Cum sa ajungi sa gresesti cu folos”.
Ii multumesc lui Charlie Irvine pentru ca a initiat aceasta conversatie incantatoare.
