Istoric al reglementarilor privind regimul drogurilor in Romania

wkro/ August 14, 2013/ Articole

Istoric al reglementarilor privind regimul drogurilor in RomaniaAutor: Stefan GHEORGHIES

Campaniile sociale de prevenire a consumului de droguri nu au un impact puternic in societatea romaneasca din prezent. Lipsa de fonduri asociata cu un dezinteres al populatiei pentru acest fenomen nociv in continua dezvoltare nu acopera necesitatile societatii. Din punct de vedere legislativ, a fost nevoie de un efort considerabil pentru a tine pasul cu realitatea in continua schimbare, Romania prezentand o reglementare juridica a combaterii traficului si consumului ilicit de droguri destul de eficienta in comparatie cu alte state din Europa de Est. Insa, in spatele unor legi precum Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri sta o adevarata lectie de istorie juridica inceputa inca din secolul al XVII-lea.

Primele referinte cu privire la aceasta problematica apar in regulamentele privind exercitarea profesiei de farmacist (1830-1864), precum si in legile sanitare din 1874, 1885 si 1893 prin care se impunea obligativitatea autorizarii prin obtinerea unei diplome de specialitate. Regulamentul drogurilor si vanzarii substantelor medicamentoase brute din 1921 prevede ca Directiunea Generala a serviciului Sanitar din cadrul Ministerului Sanatatii capata competente in activitatea de control asupra drogurilor. Ulterior, prin Legea nr. 58/1928 pentru combaterea abuzului de stupefiante sunt introduse in categoria drogurilor opiul si derivatele sale. Se interzice consumul in public ori cel abuziv, precum si detinerea, producerea, comercializarea fara autorizatie medicala si facilitarea traficului ilicit de stupefiante. In 9 aprilie 1933 Romania adera la „Conventia internationala privind limitarea fabricarii si reglementarea distribuirii narcoticelor” semnata la Geneva, la data de 13 iulie 1931. În Codul penal infractiunea de trafic de stupefiante este introdusa in 1936, in Titlul al VIII-lea, intitulat „Delicte contra sanatatii publice”, prin art. 382.

Schimbarea de regim din Romania aduce cu sine noi prevederi legislative. Prin Decretul nr. 256 din 1952 inregistrarea agentilor economici care desfasoara activitati in care folosesc substante si produse toxice la organul Militiei devine obligatorie. Ulterior, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1626 din 1960 ratifica Protocoalele incheiate la 11 decembrie 1946 si 19 noiembrie 1948, care amendasera conventiile anterioare privind instituirea controlului drogurilor; Decretul nr.12 din 27 ianuarie 1965 prevede sanctiunile aplicabile în cazul savarsirii faptei de comercializare a drogurilor.

Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor si substantelor stupefiante si Instructiunile nr. 103/1970 pentru executarea acestei legi prevad ca faptele de „producere, detinere sau orice operatie privind circulatia produselor ori a substantelor stupefiante, cultivare in scop de prelucrare a plantelor care contin asemenea substante, prescriere de catre medic, fara a fi necesar, a produselor sau a substantelor stupefiante, organizarea sau ingaduirea consumului acestora in anumite locuri” ca fiind infractiuni. Decretul nr. 476/1979 are drept scop principal o clasificare a stupefiantelor, prezentand, pe de o parte, distinctiile dintre acestea, iar pe de alta parte, produsele si substantele toxice.

Schimbarea de regim politic din 1989 marcheaza inceputul unei noi miscari in plan legislativ. Prin Legea nr. 118/1992 Romania adera la „Conventia asupra substantelor psihotrope”. Insa, pana la aparitia legii din prezent, traficul de stupefiante era sanctionat prin art. 312 din Codul penal, modificat prin Legea nr. 140/1996. Continutul art. 312 C. pen. viza „producerea, detinerea sau orice operatiune privind circulatia produselor ori  substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, toate acestea fara drept.” Forma infractiunii savarsite organizat prezinta o sanctiune a inchisorii mai mare. De asemenea, prescrierea de catre medic, fara drept, a unor asemenea substante reprezinta infractiune.

Putem include in lunga linie legislativa si Hotararea de Guvern nr. 534/1999, prin care se infiinteaza Comitetul Interministerial de lupta impotriva drogurilor – organism national avand ca scop asigurarea durabilitatii, inlesnirea si coordonarea lucrarilor dialogului intre Ministerul de Interne si alte autoritati statale in ceea ce priveste eficientizarea masurii in lupta contra stupefiantelor.

Fenomenul drogurilor in Romania a continuat sa capete amploare in anii care au urmat, motiv pentru care se impunea necesitatea aparitiei unei noi reglementari care sa sanctioneze in mod corespunzator noile realitati. Astfel, este adoptata Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, care abroga dispozitiile art. 312 C.pen. Legea nr. 143/2000 reglementeaza in prezent metode de investigare speciale, precum: livrarea supravegheata de droguri, folosirea agentilor sub acoperire, a interceptarii convorbirilor telefonice si a supravegherilor operative, organizarea unor combinatii informativ-operative acoperite din punct de vedere legal pentru depistarea traficantilor de droguri. Legea cuprinde o enumerare a tuturor drogurilor si precursorilor acestora care se afla sub control national. Au fost inscrise si drogurile de mare risc precum heroina, morfina, cocaina, canabisul, hasisul.

Daca in perioada comunista Romania a reprezentat mai mult o tara de tranzit a stupefiantelor din Orient catre Europa de Vest, aceasta situatie s-a modificat incepand cu anul 1990. Romania a devenit o piata de desfacere si consum in continua crestere. Cadrul legislativ prezent combate intr-o anumita masura acest fenomen periculos, insa intr-un viitor care nu se arata atat de optimist, legea va trebui sa fie si mai eficienta in lupta de stopare a acestui fenomen.

Surse:

  1. euroacademia.ro
  2. scritube.com
Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.