JFK (1991)
Autor: Stefan GHEORGHIES
Asasinarea presedintelui SUA, John F. Kennedy, continua sa starneasca controverse si in prezentul anului 2012; nimeni nu stie ce s-a intamplat cu exactitatate in acea zi de 22 noiembrie 1963 sau cel putin aceasta este pozitia oficiala a autoritatilor.
JFK, in regia lui Oliver Stone, inspirat dupa cartile lui Jim Garrison – ”On the Trail of the Assassins” si Jim Marrs – ”Crossfire: The Plot That Killed Kennedy”, aduce in atentia publicului cinefil o adevarata teorie a conspiratiei din care rezulta ca presedintele a fost ucis de propriul sau Guvern. In spatele acestei teorii revoltatoare formulate de catre procurorul districtual din New Orleans stau insa numeroase interpretari si marturii ale unor oameni care nu vor sa apara in fata instantei de judecata. De altfel intreaga notiune de justitie este pusa sub semnul intrebarii de catre eroul acestui film, procurorul Jim Garrison (Kevin Costner) in incercarea de a trage la raspundere un om de afaceri care colaborase la asasinarea lui John F. Kennedy. Astfel, procesul in sine, care nu se intinde prea mult, este precedat de o adevarata lupta a lui Jim Garrison, sprijinit de o echipa de profesionisti, impotriva unor intreg sistem corupt care vrea sa musamalizeze cu orice pret evenimentele care au avut loc inainte si dupa 22 noiembrie 1963.
Lee Harvey Oswald (Gary Oldman) este arestat la scurt timp dupa incidentul din noiembrie 1963 si ulterior acuzat de asasinarea presedintelui american, John F. Kennedy. Insa chiar si dupa ce este ucis de catre Jack Ruby, lucrurile nu se clarifica. Comisia intrunita pentru a stabili intregul fir al evenimentelor da nastere unui raport care ignora probe, marturii, si lipsa de logica a celor expuse nu poate decat sa atraga atentia unui profesionist ca Jim Garrison (Kevin Costner), procuror districtual in New Orleans. La mai bine de 3 ani de la evenimentul tragic, Garrison porneste o ancheta alaturi de echipa sa pentru a elucida odata pentru totdeauna conditiile in care a avut loc asasinatul presedintelui american. Pe masura ce ancheta avanseaza, Jim se trezeste prins intr-o lupta cu propriul stat, in care institutii de renume precum FBI ii refuza colaborarea fara a oferi motive logice. Nu dureaza mult pana ce inventivitatea si, poate ca cel mai important, insistenta procurorului sa faca posibila formularea unei prime ipoteze care sa cuprinda si nume, nu numai fantome. Intra in peisaj astfel Clay Shaw (Tommy Lee Jones), un om de afaceri presupus agent CIA care a contribuit la elaborarea planului de a-l asasina pe Kennedy. Garrison este constient ca, pe masura ce martorii sai incep sa moara in conditii misterioase, nu poate da in judecata statul si ia decizia de a-l trage la raspundere pe Clay Shaw pentru a aduce macar un strop de dreptate in toata ancheta sa.
JFK se bucura de un scenariu de exceptie, dublat in originalitate de catre o distributie formata din nume mari. Insa, chiar si reteta aceasta formata din doua ingrediente bine alese nu ar fi adus succes filmului lui Oliver Stone. Era nevoie de o tema care sa starneasca interes, o tema indrazneata, iar asasinarea lui John F. Kennedy a fost alegerea perfecta. Poate ca JFK nu reprezinta filmul cu tematica juridica tipic, date fiind mai mult elementele narative care tin de alte genuri. Procurorul Jim Garrison isi depaseste atributiile pe care i le confera profesia si indrazneste sa intre intr-o lupta mult mai intensa in incercarea de a afla adevarul. Misiunea sa este de a-i trimite dupa gratii pe cei care incalca legea, insa in cazul JFK, Garrison devine un om care ar face orice pentru ca adevarul sa iasa la suprafata. Viata personala a procurorului are mult de suferit in urma anchetei desfasurate, insa Jim are un singur tel in minte si va face orice este necesar pentru a-l condamna pe Clay Shaw, singurul nume care iesise la iveala in urma anchetei.
JFK da nastere unei ipoteze adorate de fanii povestilor cu tenta de conspiratie, insa dincolo de o ipoteza foarte bine construita, este adusa in discutie o alta problematica. Jim Garrison este cel care o si expune in cuvinte marete in timpul pledoariei finale din fata juriului. Poate ca vinovatii au scapat de aceasta data, insa intr-o tara in care se presupune ca legea domina si ca nimeni nu este mai presus de ea, insasi siguranta cetateanului de rand este amenintata prin actiunile unui grup restrans de inalti oficiali care si-au asasinat propriul presedinte din simple ratiuni de profit. Razboiul este o masinarie care aduce bani, iar John F. Kennedy, presedintele SUA, statea in calea profitului prin intermediul actiunilor sale. De altfel, intreaga pledoarie a procurorului nu face decat sa expuna o problema care inca persista in prezent, fie ca se vorbeste despre aceeasi tara care duce razboaie peste oceane, fie ca numim o tara la intamplare din regiunile mai aprinse ale globului.
Filmul lui Oliver Stone este cu desavarsire o recomandare; poate ca cele 189 de minute ale productiei ar putea descuraja unii cinefili, insa efortul va fi rasplatit peste masura cu un fir narativ care te tine captiv in fata ecranului. JFK aduce in atentie un personaj emblematic care ar trebui sa reprezinte modelul oricarui procuror american. Filmul este intr-adevar mai spectaculos decat realitatea, insa aceasta nu inseamna ca nu avem voie sa ne si inspiram din el.
