Kramer vs. Kramer (1979)
Autor: Stefan GHEORGHIES
Filmele cu tematica juridica se axeaza uneori prea mult pe latura tehnica a povestii, ignorand aspectul cel mai important: raportul social care face obiectul disputei. Fie ca discutam de productii bazate pe povesti reale sau cazuri inventate doar pentru a da bine pe marele ecran, misiunea de a doza fiecare ingredient pentru a iesi un film de exceptie este adesea imposibila. Kramer vs. Kramer, in regia lui Robert Benton si inspirat dupa cartea lui Avery Corman, gaseste combinatia perfecta intre juridic si uman. Implicit vorbim despre efectele unui divort, atat pe latura vietilor personale ale celor doi soti, precum si pe latura juridica, respectiv a custodiei copilului rezultat din casatorie. Dincolo de lupta in instanta, marcata de o impartialitate a judecatorului, remarcam si un spirit al dreptatii care depaseste dimensiunea curtii de judecata. Faptul ca legea dicteaza o anumita solutionare a cauzei nu corespunde cu ceea ce este drept pentru partile implicate in proces.
Ted Kramer (Dustin Hoffman) si Joanna Kramer (Meryl Streep) nu reprezinta cel mai bun model de casnicie. Insa, dincolo de aparentele de familie fericita, cu un baiat aflat inca pe bancile scolii, Joanna se simte singura si nefericita, motiv pentru care decide sa il paraseasca pe Ted. Fiul celor doi, Billy, ramane cu tatal sau, iar Joanna dispare fara urma timp de cateva luni buni, fara a mai da niciun semn de viata. Si, cum nu se putea mai bine, aceasta despartire cade exact in momentul de apogeu al carierei lui Ted. Inevitabil, cariera barbatului incepe sa fie afectata de divort, precum si de faptul ca acum Ted era un tata singur care trebuia sa-si creasca fiul fara a avea la indemana un manual care sa-i ofere indicatii. Cum binele nu ramane nepedepsit, Joanna se intoarce in peisaj dupa multe luni pentru a cere custodia fiului ei. Cei doi fosti soti ajung astfel in fata unei instante care tinde sa-i dea castig de cauza Joannei, in contextul in care Ted nu-si poate imagina viata fara fiul sau alaturi.
Kramer vs. Kramer castiga in originalitate prin inserarea modului in care se dezvolta relatia dintre tata si fiu, relatie care este dusa in fata instantei de judecata si supusa legilor in vigoare. E dificil din postura unui cinefil care s-a axat in prima jumatate a filmului pe constructia elaborata a relatiei dintre Ted si Billy sa fie subiectiv cand vine vorba de lupta dintre cei doi avocati in instanta. Nu stiu daca s-a dorit dezumanizarea procesului care are ca obiect stabilirea custodiei lui Billy, dar razboiul dintre Joanna si Ted din fata judecatorului denota o duritate excesiva a unui sistem judiciar parca complet rupt de realitatea sociala. Cei doi fosti soti iau rand pe rand cuvantul in fata instantei, iar cei doi avocati nu fac decat sa se afunde in intrebari-capcana menite sa le aduca castig de cauza.
Cele cinci statuete Oscar pe care Kramer vs. Kramer le-a castigat stau drept proba pentru calitatea acestui film exceptional. Dustin Hoffman si Meryl Streep sunt, fara indoiala, vedetele acestui film, insa scenariul care tinde spre perfectiune nu ar fi facut posibil un asemenea succes pentru Kramer vs. Kramer. Intr-o lume in care parca domneste nedreptatea, implicit situatia lui Ted, care este fortat sa se adapteze unei noi vieti intr-un interval foarte scurt, numai legea mai poate stabili ce este bine si ce este rau. Insa si acest concept de dreptate este oarecum subred, intrucat tot oamenii sunt cei care pun legea in aplicare. Iar daca bratul lung al legii este in fond controlat tot de oameni, coruptibili sau nu, cine mai poate zice ce este sau nu impotriva legii?
Un film foarte bun, cam previzibil la final, dar isi merita toate laudele. Deja cand ajungi la scenele de la tribunal iti doresti sa-i iei locul judecatorului si sa dai tu decizia in favoarea lui Ted.