Libertatea presei in viziunea Legii nr. 3 din 1974

wkro/ August 1, 2013/ Articole

Legea nr. 3 din 1974Autor: Stefan GHEORGHIES

Libertatea presei reprezinta o coordonata esentiala in fiecare stat democratic. Aceasta libertate nu este absoluta, asa cum in mod fals am fi tentati sa credem, nu implica nerespectarea cadrului legal special sau general si nici nu trebuie sa atenteze la o serie de valori morale sau etice. Vorbim in prezent despre o libertate comercializata a presei, in contextul unei Romanii iesite dintr-un regim comunist care controla fara limite orice miscare in acest domeniu. Nici acum nu putem face referire la o libertate absoluta, in sensul larg al termenului, dar in comparatie cu perioada mai sus mentionata nu putem decat sa observam o reala „explozie cantitativa” in domeniul presei.

Legea nr. 3 din 28 martie 1974 privind presa din Republica Socialista Romania este o veritabila lectie de istorie juridica. Normele pe care aceasta lege le cuprinde, valorile pe care le promoveaza, precum si viziunea de ansamblu a acesteia nu fac decat sa contrasteze puternic cu reglementarea actuala din Romania. In continuare vom face trimitere la articolele esentiale pentru viziunea din aceasta lege iesita din vigoare.

In conceptul Legii nr. 3/1974, presa indeplinea o inalta misiune social-politica, „slujind, prin intreaga sa activitate, cauza poporului, interesele supreme ale natiunii socialiste. Presa are menirea sa militeze permanent pentru traducerea in viata a politicii Partidului Comunist Roman, a inaltelor principii ale eticii si echitatii socialiste” (art. 1). Art. 2 este si mai incisiv in ceea ce priveste conceptul de „libertate a presei”, prevazand expres faptul ca presa isi desfasura activitatea sub conducerea Partidului Comunist Roman, denumit generic „forta politica conducatoare a intregii societati”.

Libertatea presei este definita in cadrul art. 3 ca „un drept fundamental consfintit prin Constitutie. Tuturor cetatenilor le este garantat dreptul si le sunt asigurate conditiile de a-si exprima prin presa opiniile in problemele de interes general si cu caracter public, de a fi informati asupra evenimentelor din viata interna si internationala.” Insa, cum putem vorbi despre exercitarea acestui drept fundamental atunci cand presa este subordonata partidului unic? Cum se putea asigura o informare „libera” asupra evenimentelor interne si internationale atunci cand punctul de vedere era impus de catre acelasi partid unic?

Profesia de ziarist implica, in viziunea Legii nr. 3/1974, un rol activ in activitatea de informare a cetatenilor (art. 6). Din start, cadrul legal in care ziaristii isi exercitau profesia era restrans considerabil prin impunerea viziunii Partidului. Mai mult, art. 8 detaliaza, intr-o viziune mai larga, modul in care presa „contribuie la afirmarea conceptiei stiintifice, materialist-dialectice si istorice a partidului despre viata si societate, manifesta intransigenta revolutionara fata de conceptiile si pozitiile obscurantiste, retrograde si antiumanitare.”

Art. 9 „ingroapa” definitiv conceptul de „libertate a presei”, formularea legiuitorului fiind deplasata, daca nu chiar amuzanta pe alocuri: „Presa cultiva dragostea fata de Partidul Comunist Roman si patria socialista, respectul fata de traditiile glorioase ale luptei clasei muncitoare, ale poporului roman pentru dreptate sociala, libertate nationala si progres, sentimentul fratiei, unitatii si coeziunii oamenilor muncii, romani si de alte nationalitati, a tuturor membrilor societatii socialiste in jurul Partidului Comunist Roman.” Propaganda regimului avea nevoie si de un cadru legal care sa permita o desfasurare ampla de forte, iar acest art. 9 din Legea nr. 3 din 1974 deschidea calea unei interpretari neingradite. Nici articolele urmatoare nu se abat de la aceeasi formulare vaga, cu iz de propaganda politica care deroga de la orice interpretare a conceptului de „libertate a presei”. Art. 10-16 descriu maniera in care presa trebuie sa indeplineasca rolul „impartial” de prezentare a vietii interne si externe a natiunii, respectand in acelasi timp valorile promovate de stat.

Profesia de ziarist, asemeni oricarei alte profesii, impunea respectarea unor serii de drepturi si obligatii; Legea nr. 3 din 1974 continea indatoririle conexe profesiei. Art. 39 ofera o definire a profesiei de ziarist („in sensul prezentei legi, este considerat ziarist profesionist persoana care asigura redactarea, elaborarea sau conducerea publicatiilor, a emisiunilor de radioteleviziune, a jurnalelor cinematografice si in general desfasoara activitati de presa.”), art. 40 fiind cel care prezinta interes. Astfel, ziaristul trebuie sa depuna toata staruinta in a indeplini functiile prevazute de lege si de catre documentele PCR (lit. a), sa „slujeasca cu devotament cauza socialismului si comunismului” (lit. b), sa militeze pentru „promovarea spiritului revolutionar in intreaga viata sociala”, luptand impotriva „inertiei, rutinei si conservatorismului” (lit. c), precum si sa isi exercite profesia cu respectarea tuturor indatoririlor prevazute la lit. d-f.

Art. 67 revine la conceptul de „libertate a presei”, definind o serie de elemente care contravin prezentei legi. Astfel, „libertatea presei nu poate fi folosita in scopuri potrivnice oranduirii socialiste, ordinii de drept statornicite prin Constitutie si celelalte legi, drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice, moralei socialiste.” Materialele de presa care contravin Constitutiei RSR, care „defaimeaza conducerea partidului si statului, care propaga conceptii fasciste, obscurantiste, antiumanitare; fac propaganda sovina” erau interzise de la publicare. Controlul si raspunderea pentru respectarea dispozitiilor apartinea redactorului sef al organului de presa.

Aceasta sinteza a dispozitiilor Legii nr. 3 din 1974 nu face decat sa contureze viziunea unui legiuitor dintr-o perioada in care notiunile juridice din prezent erau simple fictiuni. Libertatea presei atat de preaslavita in prezenta lege nu face decat sa sublinieze ideea unei prese controlate de partidul unic. Folosirea expresiei in contextul normelor legii nr. 3/1974 releva, fara indoiala, importanta presei in mecanismul de propaganda comunist. Spre deosebire de alte acte normative ale perioadei, Legea nr. 3 din 28 martie 1974 este o dovada vie a influentei regimului comunist in incercarea de a controla cu orice pret societatea pe care sustinea ca o protejeaza.

Sursa: iDrept – Legea nr. 3 din 28 martie 1974 privind presa din Republica Socialista Romania

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.