Opinii privind interpretarea art. 200 C. pr. civ.
Extras din articolul, Analiza modului in care au fost interpretate si aplicate prevederile art. 200 C. pr. civ., autor Loredana Manuela Muscalu, publicat in Pandectele Romane nr. 4/2015.
Dispozitiile art. 200 C. pr. civ. au fost analizate in cadrul intalnirilor dintre reprezentantii Consiliului Superior al Magistraturii si presedintii sectiilor civile ale Inaltei Curtii de Casatie si Justitie si ai curtilor de apel.
Astfel, cu ocazia intalnirii dintre reprezentantii Consiliului Superior al Magistraturii cu presedintii sectiilor civile de la nivelul Inaltei Curtii de Casatie si Justitie si presedintii sectiilor civile de la nivelul curtilor de apel care a avut loc la Craiova in perioada 20-21 martie 2014 a fost abordata urmatoarea problema de drept:
„Pentru lipsa caror elemente ale cererii de chemare in judecata, astfel cum sunt reglementate in art. 194-197 C. pr. civ., se aplica sanctiunea anularii cererii in conformitate cu dispozitiile art. 200 alin. (3) C. pr. civ.; este obligatorie sanctiunea nulitatii numai in situatia prevazuta de art. 196 C. pr. civ. si facultativa in celelalte situatii?”
In nota intocmita de Institutul National al Magistraturii spre a fi analizata in cadrul intalnirii s-a mentionat ca practica nu este unitara atunci cand se pune problema anularii cererii de chemare in judecata pe temeiul art. 200 C. pr. civ., pentru faptul ca nu a fost indicat temeiul de drept al cererii de chemare in judecata sau pentru motivul ca probele au fost indicate de o maniera generala, solicitandu-se spre exemplu, proba cu martori fara indicarea acestora.
Institutul National al Magistraturii a mai aratat ca, desi art. 196 alin. (1) C. pr. civ. sanctioneaza expres cu nulitatea doar lipsa anumitor elemente, aceasta nu inseamna ca legiuitorul a dorit sa permita judecatorului sa anuleze cererea doar in cazul acestor lipsuri. In toate cazurile de nulitate, expresa sau virtuala prevazute de art. 194-197 C. pr. civ., judecatorul cauzei trebuie sa analizeze in ce masura, in concret, acea mentiune era necesara pentru buna desfasurare a cauzei, in ce masura lipsurile au o gravitate suficienta pentru a justifica anularea cererii in procedura regularizarii.
Reprezentantii curtilor de apel au prezentat doua aprecierii:
Intr-o opinie, s-a apreciat ca lipsa elementelor prevazute la art. 196 alin. (1) C. pr. civ. duce la anularea cererii de chemare in judecata, textul reglementand o nulitate expresa. In acest sens, s-a apreciat ca trebuie avut in vedere si art. 176 pct. 6 C. pr. civ. care prevede ca nulitatea nu este conditionata de existenta unei vatamari in cazul incalcarii dispozitiilor referitoare la cerintele legale extrinseci ale actului de procedura. S-a mai aratat ca art. 194-197 C. pr. civ. cuprind elemente obligatorii ale cererii de chemare in judecata, in lipsa carora primul termen nu poate fi stabilit, ori scopul regularizarii este acela de a crea conditiile pentru inceperea judecatii.
Intr-o alta opinie majoritara, s-a apreciat ca aceasta dispozitie legala nu trebuie privita cu rigiditate, textul art. 196 urmand sa fie coroborat cu art. 175-177 C. pr. civ. Prin urmare anularea cererii de chemare in judecata pentru lipsa elementelor prevazute de art. 194-197 C. pr. civ. intervine doar in situatia in care s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel.
Este esentiala efectuarea unei distinctii intre elementele esentiale si cele neesentiale ale cererii de chemare in judecata, respectiv caracterul public sau privat al interesului pe care il ocroteste norma juridica.
In acest sens s-a opinat ca pentru lipsa unora din aceste elemente avem sanctiuni specifice. De exemplu, in cazul in care nu se indica motivele de drept pe care se intemeiaza cererea ori dovezile pe care se sprijina fiecare capat de cerere, sanctiunea care intervine este decaderea si nu anularea cererii de chemare in judecata.
Minuta intalnirii de la Craiova din perioada 20-23 martie 2014 la care am facut referire mai sus a fost publicata pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii.
