Rashômon (1950)

Wkro/ October 4, 2013/ Filme de vazut

Autor: Stefan GHEORGHIES

Fiecare sistem de drept este rezultatul unei evolutii continue. Procesul prin care juridicul a ajuns sa reglementeze fiecare aspect al vietii cotidiene a fost unul indelungat si adesea marcat de schimbari radicale. Insa, rolul esential al acestui proces de evolutie il joaca izvoarele de drept, acele fundamente legislative din care dreptul isi trage seva. La fel de importanta, in sens larg, este cultura unei natiuni. Aceasta influenteaza cuprinsul normelor de drept astfel incat reglementarea sa corespunda cu realitatea de zi cu zi, fie ca vorbim despre prezent sau despre perioada de acum 100 de ani. Rashômon, in regia lui Akira Kurosawa, este o productie care se indeparteaza de cultura juridica pe care o stim atat de bine si ajunge pe teritorii japoneze, conturand parcursul unui proces puternic marcat de incertitudine. Notiunile cu care juridicul opereaza in filmul lui Kurosawa sunt dintre cele mai diverse, pornind de la viziunea traditionala asupra institutiei casatoriei si terminand cu maniera in care se desfasoara procesul penal. Cultura japoneza influenteaza intreg sistemul in care, in fond, scopul este acelasi: aflarea adevarului si tragerea la raspundere penala a celui vinovat.

Povestea urmareste doi barbati refugiati in timpul unei furtuni puternice sub ruinele unei case. Cei doi par puternic afectati de procesul la care luasera parte in calitate de martori si nu inteleg ce s-a intamplat cu adevarat in fata propriilor lor ochi. Un al treilea barbat, adapostindu-se si el din calea furtunii, ajunge sa auda povestea celor doi: un samurai mort, sotia acestuia si un talhar renumit erau prinsi intr-un cerc al marturiilor neconcludente. Fiecare parte avea propria versiune a povestii: talharul sustinea ca il omorase pe samurai, sotia acestuia sustinea ca nu stie cine i-a omorat sotul, iar de cuius sustinea, prin intermediul unei clarvazatoare, varianta sinuciderii, deoarece sotia sa pangarise institutia casatoriei atunci cand fusese fortata de catre talhar sa ii cedeze. Iar in fata acestor marturii complet diferite, marturiilor celor doi barbati nu par a aduce niciun element de noutate.

Rashômon este o productie juridica aparte care pune accentul pe povestea in sine, fara a face apel la scene care sa straluceasca prin grandoare sau prin distributii alcatuite dintr-un numar urias de actori. Rashômon apeleaza la principiul simplitatii in ceea ce priveste firul narativ si in ceea ce priveste numarul de personaje. Esentiala este povestea si nici aceasta nu sta rau la capitolul originalitate. Lasand la o parte conceptiile traditionale despre institutia casatoriei (puternic influentate de principiul fidelitatii indiferent de context), nu putem ignora elementele de noutate din sistemul judiciar japonez din perioada neprecizata in film. In primul rand, marturia celui omorat prin intermediul unei clarvazatoare este mai mult decat evidenta pentru atentia unui jurist. Concludenta sau nu, marturia acestuia este acceptata si joaca un rol esential in rezolvarea cauzei. In al doilea rand, naratiunea juridica nu primeste un deznodamant. Vorbesc despre procesul in sine si nu despre viziunile celor doi barbati.

Rashômon este, fara indoiala, un film puternic bazat pe elemente de etica, morala, umanitate in fond, insa finalitatea procesului nu ne este prezentata. Chiar si marturia neoficiala a unuia dintre barbati care mintise in fata judecatorului nu aduce lumina asupra povestii. Ramane ca fiecare sa interpreteze cele marturisite pentru a ajunge la propria sa varianta de adevar.