Regimul juridic al dreptului de preferinta si al dreptului de alocare
Autor: consilier juridic drd. Dragos CALIN
1. Reglementare. In intelesul notiunilor utilizate de Legea pietei de capital (L.P.C. in continuare) in categoria valorilor mobiliare sunt cuprinse, conform pct. 33 al alin. (1) din art. 2 L.P.C.:
(i) actiunile emise de societati comerciale si alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe piata de capital;
(ii) obligatiunile si alte titluri de creanta, inclusiv titlurile de stat cu scadenta mai mare de 12 luni, negociabile pe piata de capital si
(iii) orice alte titluri negociate in mod obisnuit, care dau dreptul de a achizitiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dand loc la o decontare in bani, cu exceptia instrumentelor de plata.
Titlurile de capital, in acceptiunea pct. 34 alin. (1) al art. 2 L.P.C., sunt definite ca fiind actiunile si alte valori mobiliare asimilabile actiunilor, precum si orice alt tip de valori mobiliare, conferind dreptul de a le dobandi ca urmare a unei conversii sau a exercitarii acestui drept, in masura in care valorile din a doua categorie sunt emise de acelasi emitent sau de catre o entitate care apartine grupului din care face parte respectivul emitent.
2. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), in considerarea faptului ca in legislatia primara nu a fost definita institutia „dreptului de preferinta”, prin lit. f) a alin. (2) al art. 2 al Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 a statuat ca, in sensul acestui regulament, dreptul de preferinta are semnificatia de „valoare mobiliara negociabila, care incorporeaza dreptul titularului sau de a subscrie cu prioritate actiuni in cadrul unei majorari a capitalului social, proportional cu numarul de drepturi detinute la data subscrierii, intr-o perioada de timp determinata. Drepturile de preferinta sunt acordate tuturor actionarilor inscrisi la data de
inregistrare in registrul emitentului, indiferent de participarea acestora la A.G.E.A. emitentului sau de votul exprimat de acestia cu privire la majorarea capitalului social”. Aceasta definitie a fost preluata din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004[1] privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare.
Drepturile de alocare, conform Avizului C.N.V.M. nr. 45 din 22 august 2008, sunt valori mobiliare negociabile, emise pe termen scurt, care certifica dreptul detinatorului de a primi o actiune care ii va fi atribuita in momentul inregistrarii la depozitarul central a majorarii capitalului social sau, dupa caz, a divizarii.
3. Din analiza celor prezentate mai sus dreptul de preferinta si dreptul de alocare fac parte din categoria drepturilor personale patrimoniale. Primul apartine actionarilor inregistrati in registrul actionarilor la data stabilita de A.G.E.A., cu respectarea dispozitiilor art. 238 L.P.C., pentru identificarea actionarilor care se bucura de drepturile derivate din hotararea actionarilor[2], iar cel de-al doilea apartine titularului acestui drept la data inregistrarii efective a majorarii capitalului social. Daca primul drept isi are izvorul in lege, cel de-al doilea isi trage seva dintr-un act administrativ individual, conform clasificarii acordate actelor emise de C.N.V.M. cuprinse in statutul acestei institutii.
4. Conform Legii nr. 31/1990 (L.S.C. in continuare) majorarea capitalului social se poate face prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente, in schimbul unor noi aporturi in numerar si/sau in natura ale actionarilor.De asemenea, actiunile noi pot filiberate prin incorporarea rezervelor disponibile, cu exceptia rezervelor legale, precum si a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creante certe lichide si exigibile asupra emitentului cu actiuni ale acestuia. Capitalul social nu va putea fi majorat si nu se vor putea emite noi actiuni pana cand nu vor fi fost complet platite actiunile subscrise intr-o emisiune anterioara. In conformitate cu art. 216 alin. (1) din L.S.C. „Actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, in primul rand, actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda”.
Dreptul de preferinta este un drept specific actionarilor unei societati de capitaluri care poate fi exercitat in momentul emisiunii de noi actiuni si obligatiuni convertibile in actiuni, determinand o majorare a capitalului social[3]. In privinta naturii juridice, in doctrina s-a considerat ca este un drept de creanta care confera o prioritate actionarilor la subscrierea de noi actiuni[4]. Termenul in care se poate exercita dreptul de preferinta este determinat de adunarea generala, in absenta unei clauze in actul constitutiv, acest termen este considerat un termen de decadere[5].
Citeste intregul articol in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 10/2012, autor consilier juridic drd. Dragos CALIN.
[1] Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 a fost abrogat prin lit. a) a art. 161 al Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006.
[2] In cadrul studiului de fata analizam drepturile conferite actionarilor societatilor ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata si reglementarea acestora de catre C.N.V.M., dar apreciem necesar a aminti faptul ca in cazul societatilor „inchise”, ale caror actiuni nu sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, dreptul de preferinta apartine numai actionarilor inscrisi in registrul actionarilor la data de referinta stabilita pentru sedinta adunarii generale extraordinare in cadrul careia se va hotari majorarea capitalului social.
[3] Pentru detalii: C. Dutescu, Drepturile actionarilor, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2006, pp. 321-341.
[4] I.L. Georgescu, Drept comercial roman, Vol. I, Ed. All Beck, Bucuresti 2002, p. 512.
[5] A se vedea I. Schiau, T. Prescure, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analize si comentarii pe articole,
Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2009, p. 577.
