Rolul Presedintelui in lumina prevederilor constitutionale romane
Lect. univ. dr. George GIRLESTEANU
Preliminarii
Institutia Presedintelui isi gaseste reglementare la nivelul Constitutiei Romaniei in cadrul Titlului III – „Autoritatile publice”, Capitolul II – „Presedintele Romaniei”, art. 80-101.
Art. 80 din Constitutie normeaza coordonatele normative ale rolului constitutional al institutiei Presedintelui, dupa cum urmeaza: „(1) Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. (2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”.
Configuratia constitutionala a rolului Presedintelui normata prin intermediul art. 80 vizeaza astfel trei aspecte importante: reprezentarea statului, garantarea independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii si asigurarea medierii intre puterile statului, precum si intre stat si societate. Avand in vedere si dispozitiile nou introduse prin revizuirea constitutionala din anul 2003 ale art. 148, se poate distinge si un al patrulea rol al Presedintelui, rol atribuit in comun acestuia, Parlamentului, Guvernului si autoritatii judecatoresti: garantarea indeplinirii obligatiilor asumate de Romania fata de Uniunea Europeana.
1. Reprezentarea statului
Art. 80 din Constitutie normeaza generic rolul plurivalent al institutiei prezidentiale in Romania. Unul dintre rolurile generice instituite prin dispozitia constitutionala in cauza il constituie acela de reprezentare a statului roman in plan intern si extern. Care este fundamentul acestui rol si in ce consta insa aceasta reprezentare?
Mai intai, faptul ca Presedintele este reprezentantul statului roman deriva, pe de o parte, din locul ocupat de catre acesta in randul autoritatilor statului si la nivelul societatii civile – de mediator conform alin. (2) al art. 80, iar pe de alta parte, din modalitatea de ocupare a functiei – alegerea prin vot universal direct. Apoi, sensul reprezentarii din partea Presedintelui rezida in aceea ca aceasta institutie, in diferite raporturi de interactiune institutionala, reprezinta autoritatea statala globala .
Rolul generic de reprezentare a statului roman de catre Presedinte normat prin art. 80 este conturat juridic prin intermediul art. 91 si art. 94 care stabileste in mod concret prerogativele prezidentiale in materie de politica interna si externa. Printre aceste atributii se numara: dreptul de a incheia tratate in numele Romaniei, dreptul de a acredita si rechema reprezentantii diplomatici ai Romaniei, dreptul de a aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, dreptul de a conferi decoratii si titluri de onoare, dreptul de a acorda gradele de maresal, de general si de amiral, dreptul de a numi functii publice etc.
In practica institutionala s-a pus problema apartinatorului competentei de reprezentare si participare din partea statului roman la lucrarile organismelor internationale din care Romania face parte in contextul unui executiv dualist: Presedintele sau Guvernul?
In primul rand, rolul generic de reprezentare externa a statului atribuit Presedintelui prinde contur prin intermediul atributiilor sale concrete in materie de politica externa stabilite constitutional. Astfel dreptul constitutional de a incheia tratate internationale in numele Romaniei pare a avea un continut normativ strict: a incheia in sensul de a semna potrivit unei proceduri juridice solemne un tratat care concretizeaza un raport juridic de drept international in care statul roman devine parte, exteriorizarea vointei statale in acest sens realizandu-se prin intermediul institutiei nationale ce are rol de reprezentare (tratatul ia nastere fara produce insa efecte juridice in dreptul intern, acest lucru putandu-se produce doar in urma ratificarii sale de catre Parlament). Aceasta interpretare stricta a exercitiului dreptului Presedintelui se impune prin prisma normarii unui drept exclusiv al Guvernului de a negocia anterior incheierii tratatele internationale. Astfel, continutul normativ al tratatului este stabilit doar de catre Guvern, iar Presedintele doar incheie sau nu tratatul.
In al doilea rand, potrivit art. 102 din Constitutie, Guvernul reprezinta institutia ce asigura „realizarea politicii interne si externe a tarii” in conformitate cu programul de guvernare aprobat de Parlament odata cu acordarea votului de incredere. Deci, prerogativa generica de realizare a politicii externe a statului roman apartine Guvernului. Limita principala in exercitarea acestei prerogative este constituita din directiile de politica externa asumate prin programul de guvernare. In acelasi timp, conform art. 107, Guvernul este condus de Primul-ministru care coordoneaza activitatea membrilor acestuia.
Prin prisma dispozitiilor constitutionale in materia reprezentarii statului roman la nivelul diferitelor organismelor internationale din care Romania face parte, nu poate fi formulata o concluzie clara. Pe de o parte, prerogativa reprezentarii globale a autoritatii statale romane in plan extern este exercitata de catre Presedinte, pe de alta parte insa, Guvernul este cel care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii.
Astfel, dilema reprezentarii externe a Romaniei ar putea fi elucidata doar punctual, in functie de situatiile concrete aparute. In situatia incheierii unor tratate intr-un cadru institutional organizatoric extern sau intern, atributia de reprezentare apartine fara indoiala Presedintelui. Daca insa, cadrul institutional organizatoric are ca tema negocierea unui tratat, competenta de reprezentare apartine Guvernului. In materia diferitelor intalniri din cadrul unor organisme internationale la care Romania este parte lucrurile din nou pot sta in mod diferit. Mai intai, daca tratatul international fundament al organizatiei din care statul roman face parte impune o anumita institutie de reprezentare, Presedinte, Prim-ministru sau ministru de externe, aceasta va asigura reprezentarea. Apoi, daca nu exista o norma internationala privind reprezentarea, tema intalnirii va determina institutia romana indreptatita sa participe. Dezbaterea si adoptarea unor decizii cu aplicabilitate in planul intern al statelor membre determina ca participarea sa revina Guvernului, pe cand o intalnire internationala cu caracter politic al organizatiei poate presupune o participare a Presedintelui .
(…)
Pentru mai multe detalii a se vedea articolul Rolul Presedintelui in lumina prevederilor constitutionale romane, autor George GIRLESTEANU, in Pandectele romane nr. 9/2012.
