The Grand Budapest Hotel – Hotel Grand Budapest (2014)
Autor: Stefan Gheorghies
He certainly sustained the illusion with a marvelous grace.
Cum putem pune bazele unei spete in care combinam atat prevederi legale din materia succesiunii, cat si incriminarea faptei de a suprima viata unei persoane?
The Grand Budapest Hotel, in regia lui Wes Anderson, poate constitui o frumoasa si artistica speta in care cele doua materii (privind succesiunile si cea penala) sunt imbinate. Testamentul care sta la baza intregii aventuri in care este implicat administratorul Hotelului Grand Budapest din anii 1930 este motivul de conflict intre mostenitorul legal, fiul femeii, si M. Gustave, cel care primeste prin dispozitia de ultima vointa un bun individual determinat, un tablou al carui valoare nu poate fi estimata cu precizie datorita calitatii sale artistice superioare. In toata aceasta disputa intervine si descoperirea omorului, iar principalul suspect, Gustave, este arestat si incarcerat pana la inceperea procesului.
Actiunea il are in prim-plan pe M. Gustave (Ralph Fiennes), administratorul Hotelului Grand Budapest dintr-un mic orasel de munte european din anii ’30. Carismaticul personaj este cel care pastreaza reputatia intregii locatii frecventate de sute de clienti fideli an de an. Insa, in aceasta oaza de perfectiune, intervine decesul unei apropiate prietene de-a lui Gustave, o femeie instarita. Testamentul acesteia, precum si actele aditionale ale acestuia, insumau zeci de pagini in care se descria maniera in care averea acesteia urma sa fie distribuita. Am putea vorbi in primul rand despre mosternitorii legali, cei din prima clasa de mostenitori, descendentii acesteia. Insa, dincolo de acest aspect, legislatia civila in materie de succesiuni din film nu ne duce mai departe. Conflictul se iveste cand Gustave primeste in temeiul dispozitiei de ultima vointa un tablou extrem de valoros, starnind astfel ura fiului femeii. Mai mult, acestuia i se insceneaza ulterior un veritabil caz de nedemnitate succesorala, implicit uciderea femeii prin otravire. Arestat si incarcerat, Gustave nu are multe sanse sa isi dovedeasca nevinovatia, motiv pentru care decide sa evadeze in scopul de a demasca adevaratul ucigas al prietenei sale.
The Grand Budapest Hotel nu reprezinta tocmai filmul juridic tipic, dar avem in vedere o serie de elemente care il pot incadra in acest gen. In primul rand, avem elementele mai sus mentionate. In al doilea rand, avem in vedere si prezenta avocatului familiei, Kovacs (Jeff Goldblum), care in acelasi timp era si un apropiat al lui Gustave. Profesionalismul acestuia nu comporta limite, motiv pentru care fusese numit executor testamentar de catre clienta sa. Astfel, el avea dificila misiune de a imparti o avere considerabila intre copiii clientei sale si Gustave, administratorul fidel al Grand Budapest Hotel. Soarta lui Kovacs nu este cea mai fericita in contextul in care fiul femeii doreste cu orice pret sa puna stapanire pe tabloul extrem de valoros.
Productia lui Wes Anderson reprezinta o insiruire artistica de diverse elemente juridice din sfera succesiunii si sfera penala. Insa, in parfumul epocii, acestea capata o nuanta de originalitate sporita, iar acele trasaturi rigide care contureaza orice productie juridica sunt inlocuite de caracteristici cu tente metaforice in care legea este relatata asemeni unei frumoase istorisiri de catre un narator care stie absolut toate aspectele povestii.
