Un bilant
Articol publicat in revista Monitorul Jurisprudentei nr. 16/2013. Autor: Adrian Toni Neacsu
La sfarsit de an si in deschiderea ultimului numar al Monitorului Jurisprudentei din 2013 e timpul unui scurt bilant. Am atins ceea ce ne-am propus in momentul in care am lansat aceasta publicatie? Si-a atins ea scopul, cititorii nostri folosesc acest produs asa cum l-am gandit? Sunt multe intrebari carora in acest moment le putem macar schita un raspuns, fie el si incomplet.
Mai mult decat o publicatie, am gandit Monitorul Jurisprudentei ca un instrument. Un tool puternic pentru avocat (si practician in general), un adjuvant in documentarea juridica. Indiferent cat de diferentiate si personalizate sunt abordarile dosarelor de catre avocati, toti au in comun nevoia de a accesa sursele directe de documentare. Nu poti pregati un dosar exclusiv din surse teoretice, din tratate, cursuri si monografii. Fara apelul direct la practica judecatoreasca, sansele de reusita devin mult mai mici in conditiile concrete din instantele noastre si nu cred ca e cineva care practica avocatura de dragul satisfactiilor doctrinale. Deci, un instrument de lucru.
Notiunea de case brief este unul din pilonii pe care se fundamenteaza invatamantul juridic in lumea anglo-saxona. Fara sa dau acum o definitie docta, pe care cititorul acestor randuri o poate gasi repede singur, un case brief este, cum ii spune si numele, un rezumat inteligent si structurat al unei hotarari judecatoresti, care permite asimilarea rapida a acesteia. Principala functie a case brief-ului este cea pedagogica, permite studentului studiul sistematic al jurisprudentei ca izvor de drept. Colectiile de hotarari judecatoresti prezentate in aceasta forma structurata sunt suport de curs si obiect de studiu aprofundat al avocatului american sau englez.
Desigur, in Romania obisnuim sa spunem ca jurisprudenta nu este izvor de drept, astfel incat cercetarea amanuntita a practicii instantelor este inutila. Justitia noastra de tip continental se realizeaza neunitar, fiecare judecator are doar obligatii fata de textul legii si nu recunoaste precedentul, nici macar cel al propriilor solutii din spete identice. Judecatorul roman este mereu original, nu poate functiona ca epigon al unor solutii jurisprudentiale anterioare. Hotararile judecatoresti, fiind atat de contradictorii, sunt lipsite de soliditate si cunoasterea lor sistematica este lipsita de sens.
Bineinteles ca lucrurile nu stau deloc asa. Cum am mai spus chiar in acest spatiu, translatia sistemului de drept romanesc catre sistemul de drept anglo-saxon, intemeiat pe precedentul judiciar, este evidenta si previzibila. Sistemul de drept al Uniunii Europene insusi este unul care realizeaza o sinteza perfecta intre cele doua sisteme de drept clasice, cel continental si cel anglo-saxon, asezand hotararea judecatoreasca intr-o pozitie privilegiata. Modificarile legislative pun o presiune puternica pe judecatorul roman sa accepte autoritatea unor solutii pronuntate anterior. Posibilitatea instantei supreme de a interveni pentru a stabili o interpretare obligatorie a legii la nivel national arata ca lucrurile au inceput sa se schimbe.
Din pacate, scoala juridica romaneasca este cea care nu pare a fi conectata la aceste evolutii. In facultatile noastre hotararile judecatoresti au un rol secundar, nu sunt studiate sistematic, sunt doar cel mult pretext pentru exercitiul unor concepte teoretice pe la anumite seminarii si ateliere. Notele de subsol ale cursurile de drept demonstreaza cel mai bine rolul marginal al jurisprudentei. Faceti singuri o verificare. Acolo unde gasim citata o jurisprudenta mai noua sa zicem de 5 ani deja este un fapt exceptional. De atunci incoace numai Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat peste 100 de recursuri in interesul legii, obligatorii desigur, pe langa alte sute de solutii care au orientat categoric jurisprudenta nationala si de care practicienii se lovesc in fiecare moment. Tocmai de aceea, atunci cand am desenat conceptul Monitorului Jurisprudentei si am adoptat ca model de prezentare fisa sintetica in dauna „pastilei” sau a „rezumatului” clasic, am avut in vedere si o functie pedagogica.
Asa am gandit deci, impreuna cu echipa mea, Monitorul Jurisprudentei: un instrument de lucru pentru actualul practician si unul de formare pentru viitorul practician.
Ramane ca cititorii nostri sa ne confirme daca am reusit.
Sarbatori Fericite!
