Un exemplu discutabil de evolutie constitutionala. Statele Unite ale Americii in perioada 1870-1917 (I)
Autor: Stefan GHEORGHIES
I. Introducere
Anul 1870 gasea Statele Unite ale Americii intr-o perioada propice dezvoltarii capitalismului atat de blamat de anumite regimuri politice. Cu toate ca S.U.A. se gaseau inca intr-o stare de dependenta politica fata de marile state europene ca Anglia sau Franta, o serie de masuri au fost implementate pentru a oferi economiei americane impulsul atat de necesar dezvoltarii. Politica externa activa a contribuit intr-o oarecare masura la crearea acestui cadru necesar:
– Filipinele, Cuba, Porto-Rico au fost cucerite de la Spania;
– Insulele Hawaii au fost acaparate si transformate intr-o baza militara;
– Alaska a fost acaparata de la Rusia;
– Insulele Virgine au fost preluate de la Danemarca.
Politica externa agresiva a fost dublata si de o serie de masuri de concentrare si centralizare a industriei si capitalurilor, aparand astfel marile monopoluri. Trusturile si-au impartit vasta piata a SUA fara menajamente, meritand mentionat exemplul trusturilor Morgan si Rockefeller care au acaparat 1/3 din resursele tarii. In ceea ce privea agricultura, problematica statutului fermierului nu parea a-si gasi o rezolvare. Marii fermieri au pus stapanire pe intinderi de pamant insemnate, iar bancile au preluat intr-o forma sau alta proprietatea acestora. Micul fermier devenea astfel arendas al bancilor. In ciuda masurilor luate de Congres, prin intrarea in vigoare a unor legi avand scopul de a controla extinderea marilor trusturi, monopolurile s-au dovedit a fi de neoprit in aplicarea „politicii dolarului”. Mai mult, Congresul a modificat constitutia tarii pentru a favoriza aceste extinderi comerciale, iar in 1913 si-a extins competentele in domeniul economic, avand capacitatea de a stabili impozitul pe venituri. Tot Congresul este cel care a votat o lege privind reorganizarea aparatului federal de stat, creandu-se noi departamente: militar, marina, afacerile interne, agricultura, comert, biroul naval samd.
Institutia procurorului general al S.U.A. si-a organizat din 1890 un aparat propriu. Au fost infiintate si Comisiuni Independente cu rol in controlul anumitor ramuri administrative. In timpul primului razboi mondial apare Consiliul apararii nationale a S.U.A., cu obiectul de activitate constand in elaborarea planurilor de aparare a tarii si coordonarea activitatii celorlalte departamente. Acesta functiona pe langa presedintele S.U.A si se compunea din urmatorii membri: ministrul de razboi, al marinei, al agriculturii, de interne si al muncii.
Noul cadru constitutional, dar si activitatea economica nu au putut impiedica aparitia grevelor. Permanentul conflict dintre clasa muncitoare si marile monopoluri isi gasea adesea rezolvare prin tertipuri precum cresterea ritmului productiei sau scaderea salariilor. Mai mult, s-a recurs la intarirea aparatului de stat birocratic, numarul functionarilor publici depasind jumatate de milion de oameni. Tot in aceasta perioada, Statele Unite finalizeaza tranzitia de la statul federal la cel unitar.
II. Congresul
Din punctul de vedere al prevederilor constitutionale, Congresul se bucura in continuare de aceleasi prerogative, cu exceptia amendamentului din 1913 conform caruia Senatul S.U.A. era compus din cate doi senatori din fiecare stat, alesi de populatia statelor componente prin vot direct. Practic insa, situtia era alta. Printr-o serie de masuri legislative Congresul si-a marit competenta in domeniile financiare, maritime, feroviare, precum si in ramurile de drept civil si penal. Se remarca si asumarea raspunderii Congresului in ceea ce priveste politica externa a tarii, prin implementarea dreptului sau de a ratifica tratativele internationale si de a-si da consimtamantul in numirea inaltilor functionari ai statului. Senatul era cel care dadea avizul pentru eliberarea din functie a ministrilor si ambasadorilor.
Mai mult, Senatul se putea constitui in inalta curte de justitie cu dreptul de a judeca inaltii functionari, pe presedinte, pe ministri, judecatori federali deferiti de catre Camera Reprezentantilor.
III. Presedintele S.U.A.
Institutia presedintiei a suferit o serie de modificari in ceea ce priveste alegerea si compententa acestuia. Presedintele era seful puterii executive, reprezenta S.U.A. in relatiile cu strainatatea, fiind conducatorul suprem al armatei. Persoanele care ocupau functii superioare de stat erau numite de catre presedinte, cu avizul Senatului. Presedintele si ministrii formau cabinetul; ministrii nu apareau la tribuna Congresului, nu aveau nici obligatia de a da explicatii deputatilor. Alaturi de presedinte formau un corp consultativ, care se reunea la propunerea presedintelui.
In mod indirect, presedintele avea competente si in sfera legislativa, prin intermediul dreptului de veto. In momentul in care o lege era inoportuna, contrara interesului general sau de natura a crea complicatii, presedintele putea face uz de dreptul de veto.
Din punct de vedere al mandatului, presedintele era ales pentru o perioada de 4 ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. Vicepresedintele era ales dupa acelasi procedeu, tot pentru o perioada de 4 ani. Acesta era cel care inlocuia presedintele cand se afla in incapacitatea de a-si indeplini functia, dar si cand deceda sau se retragea.
Conditiile pentru a putea fi presedinte erau:
– sa se fi nascut pe teritoriul S.U.A.;
– sa aiba varsta de cel putin 35 de ani;
– sa nu fie cetatean de culoare;
– sa nu aiba religie catolica.
Presedintele era ales prin sistem indirect: alegatori – electori. Electorii erau alesi in numar egal cu numarul reprezentantilor statului respectiv in Camera Reprezentantilor si in Senat.
Trecand in sfera competentelor presedintelui S.U.A, acesta avea dreptul de a convoca Congresul si de a propune totodata masuri de natura exceptionala. Acesta era si cel care aproba direct sau indirect, dupa scurgerea unui termen de 10 zile, proiectele de legi dezbatute in Congres. Dreptul de veto mai sus mentionat putea fi exercitat in interiorul acestei perioade de 10 zile. Dreptul de gratiere apartinea tot presedintelui.
Congresul nu a ezitat in perioada care face obiectul prezentarii sa-l investeasca pe presedinte cu prerogative largite. Perioadei de consolidare a puterii prezidentiale ii corespund o serie de evenimente marcate si influentate economic din interiorul Congresului. Este exemplificat cazul Columbiei, cand presedintele in functie, Theodore Roosevelt, a organizat o lovitura de stat impotriva regimului din Columbia. O portiune din acel stat si-a proclamat independenta, fiind imediat recunoscuta de catre S.U.A.. Aparuse astfel Panama.
Sursa: Gogeanu, Paul, Notiuni elementare de istoria statului si dreptului. 1640-1917, Litografia si Tipografia Invatamanului, Bucuresti, 1958.
Domnule autor,
Consider ca ati comis o eroare publicand acest articol, deoarece atat din punct de vedere istoriografic, cat si al analizei de drept constitutional nu ati utilizat surse bibliografice de data recenta. Atat acest articol, cat si continuarea sa reprezinta o recuperare a unui discurs de factura marxista, dovada fiind bibliografia care contine o publicatie aparuta in anul 1958. Nu intamplator am ajuns pe acest website, dat fiind ca elaborez o teza de disertatie avand ca subiect evolutia constitutionala a Statelor Unite in perioada razboiului rece. Cunosc cartea la care faceti dumneavoastra referire si va sugerez sa utilizati cu precautie astfel de surse, deoarece interpretarile din cartile aparute inainte de 1989, dar mai ales in obsedantul deceniu au fost efectuate intr-o paradigma de gandire diferita de cea contemporana, ele avand, in subsidiar, scopul de a efectua propaganda anticapitalista, antiimperialista etc. Nu ar fi rau nici sa contextualizati interpretarea evolutiei constitutionale, indiferent de spatiul geopolitic la care va referiti, deoarece evolutiile din domeniul dreptului nu se produc intr-un vid politic si social, ba chiar sunt determinate de anumite contexte sau determina, la randul lor, schimbari de natura sociala si politica. Drept dovada a erorii efectuate de autorul de la care ati preluat informatiile, va rog sa mai cititi paragrafele privind anexarile teritoriale ale Statelor Unite, care sunt rupte din context si astfel contureaza o imagine deformata asupra politicii externe a Statelor Unite, care dupa cum bine stiti a fost ghidata de doctrina Monroe si variatii ale acesteia pana la primul razboi mondial, implicand izolationism, nicidecum imperialism. Alaska, de exemplu, a fost cumparata de la Imperiul rus, iar Cuba, Puerto Rico si Filipinele au ajuns sub autoritatea Statelor Unite intr-un context de tensiune (motivatiile fiind economice si sociale) dintre periferie si puternicul centru imperial de la Madrid, existand o rebeliune, urmata apoi de un lung razboi intre Cuba si autoritatea spaniola, care ameninta stabilitatea unei zone extrem de apropiata de SUA, unde acestia desfasurau si importante afaceri.
In concluzie, va sugerez sa stergeti aceste articole si sa le revizuiti sever inainte de republicare si sper ca veti trata cele spuse ca pe niste critici constructive, in niciun caz altceva.
Va doresc multa sanatate si forta de munca!
Vă mulțumesc pentru observațiile dumneavoastră. Într-adevăr sursa este una depășită pe alocuri, atât din punct de vedere al viziunii deformate a autorului, dar și din perspectiva anului apariției. Însă, am încercat să filtrez informațiile pe care le-am inserat în aceste două articole. Am preferat, pe alocuri, să păstrez formulările din carte. Din nou vă dau dreptate în ceea ce privește observațiile cu privire la analiza propriu-zisă a evoluției constituționale contextualizată. Însă, trebuie remarcată și lungimea redusă a acestor două articole. În încercarea de a prezenta succint tema era inevitabil să nu abordez anumite aspecte.
Apreciez observațiile dumneavoastră. Pe viitor voi aborda cu o grijă mai mare astfel de surse bibliografice.