To Kill a Mockingbird – Sa ucizi o pasare cantatoare (1962)
Autor: Stefan GHEORGHIES
Este dificil sa formulezi o definitie completa a termenului de dreptate in sensul cel mai strict al legii. Chiar si o incercare de a construi o definitie pe intelesul tuturor supusa subiectivismului nu ar acoperi toate laturile problemei. To Kill a Mockingbird se desprinde din monotonia filmelor cu tematica juridica rigida si, incearca, daca nu chiar reuseste, sa ofere o viziune cat mai simpla asupra dreptatii izvorate din lege. To Kill a Mockingbird nu urmareste numai sensul strict al legii scrise, ci dezvolta si o alta dimensiune morala, in care avocatul Atticus Finch devine un fel de supraom al societatii de mijloc, un supravietuitor intr-o lume plina de idei preconcepute si judecati fara temei. In regia lui Robert Mulligan si bazat pe romanul cu acelasi nume al lui Harper Lee, filmul aduce in atentia publicului specializat o familie marcata de vremurile economice dificile, de greutatile de a fi parinte singur, dar si de o serie de idei colective cu iz rasist, idei care au marcat istoria neagra a SUA o lunga perioada de timp.
Atticus Finch (Gregory Peck) este un modest avocat dintr-un orasel american. Toata lumea il cunoaste pe Finch si stie ca este unul dintre cei mai corecti oameni in care poate avea incredere cineva. Clientii sai, provenind din clase sociale diferite, se bucura de acelasi tratament si aceeasi pasiune pentru fiecare cauza, indiferent de modalitatea prin care avocatul este platit pentru serviciile sale. Insa mult mai importanta decat cariera acestui avocat care traieste in timpul serviciului pentru indeplinirea dreptatii este familia sa. Cei doi copii ai sai, Jem (Phillip Alford) si Scout (Mary Badham), sunt adesea pusi in situatii in care Atticus intervine prin intermediul harului sau avocatesc, dand dovada de aceeasi impartialitate si dreptate pe care numai legea le prevede. Atticus este un model pentru copiii sai, iar procesul in care este implicat ii va testa rezistenta psihica, dar va pune si o serie de presiuni asupra copiilor sai. A fi avocatul apararii pentru un barbat de culoare acuzat de viol este o adevarata provocare in SUA anilor 1930, o societate inca bolnava care nu-si gasise valorile atat de admirate in prezent.
Cazul lui Tom Robinson (Brock Peters) este unul dificil chiar si pentru un avocat abil precum Atticus Finch. Cuvantul legii, modalitati de proba, pledoarie finala, toate sunt aspecte straine de procesul care-l are in prim-plan pe Tom Robinson, un tanar de culoare acuzat pe nedrept de viol. Atticus are o evolutie epocala in sala de judecata, insa nici chiar adevarul nu-l poate elibera pe clientul sau. Iar cu un juriu afectat de prejudecatile specifice vremii, senzatia care planeaza in jurul cazului este ca tanarul nu are nicio sansa sa scape de verdictul ”vinovat”.
To Kill a Mockingbird ofera o cu totul alta perspectiva asupra unui caz in sala de judecata. Simplitatea cu care este descrisa povestea prin intermediul copiilor lui Atticus readuce in atentia publicului cinefil adevaratul scop al fiecarui proces penal: respectarea valorilor umane carora li s-a adus sau nu vatamare prin intermediul faptei savarsite. Tom Robinson este un om ca toti ceilalti, insa nici macar impartialitatea judecatorului nu-l poate scapa de furia oamenilor care-l voiau condamnat pentru un presupus viol. Daca nici macar juriul nu era impartial, atunci care era scopul intregului proces? Ce sanse avea tanarul de culoare sa scape din toata povestea? Atticus practic se interpune intre Robinson si societate, dand dovada de un curaj nemaintalnit, dar si de puternice valori morale.
To Kill a Mockingbird a castigat 3 premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun actor in rol principal, Gregory Peck. Interpretarea magistrala a avocatului care tine piept nedreptatilor unei intregi societati nu poate sa nu lase urme in constiintele cinefililor iubitori ai genului.
To Kill a Mockingbird (1962)
Pingback: To Kill a Mockingbird (1962) | Cineblog