Capacitatea de a avea drepturi (I)
Autor: Stefan GHEORGHIES
Conditia persoanelor in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Conditia persoanelor in perioada de destramare a feudalismului urmareste o serie de schimbari in ceea ce priveste clasele dominante. Codul Calimach, spre exemplu, prevedea ca „persoana se zice, in legi, omul ce are intr-un Stat stare politiceasca, adica politicesti drituri si indatoriri”. Legiuirea Caragea stabilea o serie de criterii care sa ajute la clasificarea persoanelor: „dupa noroc”, oamenii se imparteau in liberi, robi si dezrobiti, liberi fiind considerati „aceia care nu sint de binda (proprietatea) altuia” si care provin din parinti liberi sau numai din mama libera. Capacitatea de a avea drepturi privea urmatoarele categorii de persoane: boierii, clericii, orasenii, taranii liberi, taranii dependenti, precum si robii.
1. Boierii
In Tara Romaneasca si Moldova boierimea nu prezenta o structura omogena si nu avea un statut propriu, criteriul averii fiind singurul care face diferentierea intre straturile sociale boieresti. S-au format grupari politice boieresti, unele urmarind sa domine institutia domniei, altele cautand sprijinul acesteia pentru propriile revendicari. Terminologia includea termeni precum „stapanii mosiilor” sau „stapanii pamantului”. In Sobornicescul hrisov din 1785 se foloseau termeni precum „boieri mari si mici”, precum si „cei mai puternici si chivernisiti”. Apare si expresia de „casa boiereasca”. In Legiuirea Caragea aparea termenul de „boieri”, in sensul functiei publice de boierie, proprie titularului si netransmisibla mostenitorilor sai.
Regulamentele organice inlocuiesc termenul de „stapan de mosie” cu acela de „proprietar” (art. 138-145). Astfel li se recunoaste dreptul de proprietate asupra pamantului intr-o perioada in care se contesta insa si legitimitatea stapanirilor lor funciare. Prin reforma lui Constantin Mavrocordat acestia puteau obtine scutiri si reduceri de dari prin aprobari domnesti individuale, intre privilegiile fiscale ale boierilor jucand un rol important scutirile si reducerile de dari indirecte.
Boierii nu erau supusi indatoririlor militare. Pedeapsa cu moartea se aplica boierilor numai prin taierea capului, spanzuratoarea fiind considerate drept o sanctiune injositoare. Boierilor aflati in dregatorii nu li se aplicau pedepsele corporale; pentru a fi batut in public, boierul vinovat de razvratire era mai intai degradat din treapta lui si trecut in randul oamenilor de rand. Sub regim regulamentar, fiii boierilor nu deveneau boieri decat daca dobandeau ranguri militare sau civile. Noua boierime sporea prin promovarea politico-administrativa a sprijinitorilor domniei din celelalte categorii sociale.
In Transilvania, clasa nobiliara a continuat sa-si consolideze privilegiile, in ciuda incercarii esuate a lui Iosif al II-lea de a o supune la anumite sarcini. Au aparut o serie de modificari in aceasta a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputului de secol al XIX-lea in situatia altor clase sociale. Se remarca institutia concivilitatii pe pamant craiesc, situatia iobagimii si pozitia granicerimii. Doua ordine imperiale, din 1781 si 1782, abordeaza problema inegalitatii in drepturi a locuitorilor de pe pamantul craiesc, inegalitate sustina fara temei juridic de conducerea administrativa locala. Solutionarea acestei problematici s-a realizat prin recunoastere paritatii romanilor cu sasii, proclamandu-se indreptatirea egala a tuturor locuitorilor de pe acest teritoriu la proprietatea funciara, la locuirea in cadrul sau si la dobandirea de proprietati in orase. Singurul stapan al pamantului din aceasta parte a fost recunoscut capul statului, iar toti locuitorii erau recunoscuti ca liberi.
2. Clericii
Membrii clerului si-au pastrat aproape in intregime pozitia privilegiata pe care au avut-o in timpul evului mediu. O serie de masuri luate domnii fanarioti vizau un control in administrarea veniturilor bisericesti, iar Regulamentele organice unele masuri avand scopul de a reduce din risipa si abuzuri; declinul bisericii, odata cu ridicarea clasei burgheze, va reduce treptat privilegiile clerului, sfarsind in cele din urma prin separarea acestuia de stat si laicizarea vietii publice.
3. Orasenii
Orasenii capata o pozitie tot mai proeminenta; se elaboreaza legiuiri care sa le reglementeze drepturile, mestesugarii au organizatii proprii cu epitropi si regulamente (ponturi). Regulamentele organice prevedeau participarea in Obsteasca adunare extraordinara si a unor reprezentanti ai orasenilor, ceea ce simboliza, in fond, o sansa de a obtine drepturi politice. Decretul nr. 2 din 14 iunie 1848 al guvernului provizoriu din Tara Romaneasca declara solemn ca „potrivit vointei poporului, toate rangurile civile se desfiinteaza pentru totdeauna”. Singura diferentiere care urma sa separe clasele sociale ar fi urmat criteriul „virtutilor si a slujbelor catre patrie”.
Sursa: Academia de Stiinte Sociale si Politice a Republicii Socialiste Romania, Istoria dreptului romanesc, Vol. II, Partea intai, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1984.
Citeste si: Capacitatea de a avea drepturi (II)
