Ce trebuie sa stii despre insolventa in 2013?

Admin/ February 26, 2013/ Articolul saptamanii

Interviu cu Cristian Ravasila – Head of Business Recovery Services, PricewaterhouseCoopers si
Corneliu Musat –  Head of litigation, Bancpost.

RRDA: Puteti enumera cateva dintre principalele probleme generate de actuala forma a Legii nr. 85/2006 de care v-ati lovit in activitatea dumneavoastra de practician in insolventa?

Cristian Ravasila: Din dubla mea perspectiva de practician in insolventa, dar si de persoana care a lucrat in departamentul de workout al uneia din cele mai mari banci din Romania, as enumera urmatoarele aspecte care au generat cele mai serioase probleme in aplicarea la nivel practic a actualei legi a insolventei:

– Modalitatea de votare a planurilor de reorganizare, care permite aprobarea acestora de catre majoritatea categoriilor de creante, fara nicio referire la ponderea valorii creantelor care voteaza planul in total masa credala. Astfel, au fost votate planuri de reorganizare de catre creditori detinand spre exemplu 10% din masa credala, in defavoarea creditorilor mari, care detineau uneori si peste 50% din totalul valorii creantelor. Tot la modalitatea de votare putem include si interpretari diferite ale legii in situatii speciale, cum ar fi, spre exemplu, exprimarea votului de catre o categorie de creante considerata ca se va plati in 30 de zile de la confirmarea planului (prezumata ca accepta planul de reorganizare.)

– Desemnarea evaluatorului care urmeaza sa efectueze evaluarea activelor, dupa deschiderea procedurii de insolventa. Evaluarea activelor are o importanta majora in procedurile de insolventa, determinand structura categoriilor de creante in tabelul creditorilor, definirea strategiei unor creditori, aprobarea planului de reorganizare de catre categoriile de creditori si in final gradul de recuperare al creantelor creditorilor. Si in acest caz, practica diversilor administratori judiciari este neunitara, unii dintre ei desemnand un evaluator la bunul lor plac, altii solicitand opinia creditorilor in acest sens.

– Vanzarea apartamentelor garantate in favoarea creditorilor in cazul proiectelor imobiliare, in perioada de observatie si utilizarea fondurilor rezultate in alte scopuri decat rambursarea creditelor. Unii practicieni considera aceasta ca o continuare a activitatii curente si folosesc sumele rezultate in continuarea unor proiecte imobiliare cu fezabilitate incerta, fara a oferi o protectie acceptabila creditorilor garantati, diminuandu-le astfel considerabil valoarea garantiilor dupa radierea ipotecilor.

– Tratamentul creantelor generate din contractele de leasing. Aici practica este neunitara, iar de multe ori practicienii in insolventa se „pliaza” pe interesele creditorilor majoritari, care ar putea sa nu le confirme mandatul.

– Blocajele generate in perioada de observatie a procedurii de asteptarile de recuperare ale creditorilor in urma vanzarii bunurilor non-core si ceea ce ofera piata. Este vorba de situatia paradoxala in care desi exista active disponibile pentru vanzare in societate, creditorii nu sunt de acord cu reducerea preturilor de valorificare pana la un nivel acceptat de catre piata; in conditiile in care nici nu se avanseaza fonduri de catre creditori, se poate ajunge la o lipsa acuta de cash pentru desfasurarea procedurii.

RRDA: In 2013 credeti ca vom avea mai multe falimente decat in 2012 sau mai putine? Puteti detalia?

Corneliu Musat: Trendul a fost ascendent din 2009, cresterea fiind evidenta de la an la an in 2010, 2011, 2012. Probabil va exista o usoara crestere a numarului de insolvente noi in anul 2013. Chiar daca numarul dosarelor noi se va mentine cam la nivelul celor intrate pe rol in anul precedent, din cauza ritmului lent de inchidere a dosarelor aflate in desfasurare, estimam in ansamblu o crestere a numarului cumulat de dosare de insolventa pe rol pentru anul 2013.

RRDA: Credeti ca ar fi necesar ca si masuri din partea decidentilor (Guvernul, Ministerul Justitiei), in afara de o legislatie noua (care e in seama Parlamentului de fapt) pentru instantele specializate (judecatorul-sindic) sa isi imbunatateasca activitatea, in sensul scurtarii intervalului de timp necesar pentru a parcurge un dosar de la incheierea/sentinta de deschidere a procedurii si pana la incheierea de inchidere a procedurii, a imbunatatirii procentului de recuperare si valorificare a bunurilor?

Corneliu Musat: Daca ne referim strict la masuri care sa asigure celeritatea si calitatea actului de justitie in procedura insolventei, intr-adevar, noul Cod de procedura civila contine solutii pentru asigurarea celeritatii judecatii, dar si pentru cresterea calitatii actului de justitie.

In plus, ar putea fi utila reglementarea unor masuri eficiente menite sa stimuleze judecatorii pentru indeplinirea cu celeritate si calitate a actului de justitie, cum ar fi un sistem de remunerare care sa tina cont in buna masura de celeritatea judecarii cauzelor, dar si mai mult de calitatea actului de justitie (mentinerea respectivelor hotarari ca neatacate sau prin respingerea cailor de atac).

De multe ori, celeritatea si eficienta derularii procedurii insolventei nu sunt legate numai de celeritatea si calitatea actului de justitie al instantelor, ci si de alti factori asupra carora Guvernul ar putea interveni prin reglementari si masuri de sprijinire, cum ar fi:

– inexistenta unei baze de date centralizata cu privire la bunurile apartinand persoanelor fizice si juridice, administrata de o autoritate centrala, care sa cuprinda o centralizare a informatiilor aflate in baza de date a DITL din toata tara. S-ar impune asadar crearea unei astfel de baze de date care sa poata fi accesata, contra cost, de orice organ de executare sau de orice practician in insolventa, daca isi justifica acea calitate si interesul legitim al procedurii pe care o desfasoara in aflarea acelei informatii.

– existenta la momentul actual, a unei temeri, poate justificata omeneste vorbind, a decidentilor/reprezentantilor creditorilor bugetari, in asumarea mai curajoasa si cu eficienta a unor masuri in cadrul procedurii insolventei care sa tina seama de realitatile pietei si de context. In acest sens, ar fi utila o reglementare care sa flexibilizeze atitudinea acestor decidenti/reprezentanti in scopul incurajarii unei conduite eficiente pentru procedura, astfel incat, spre exemplu, votul privind un plan de reorganizare sau valorificarea bunurilor debitorului sa nu fie ghidat doar de temerea ca respectivele persoane vor fi trase la raspundere sau de proceduri absolut rigide.

RRDA: Cu totii suntem obisnuiti cand discutam despre insolventa, despre actuala criza economica sa auzim numai lucruri pesimiste. Din experienta de dupa declansarea crizei in 2009, aveti in portofoliu, totusi, o poveste cu „happy ending”? O reorganizare judiciara reusita, un concordat preventiv reusit? Ne puteti da cateva detalii?

Cristian Ravasila: Avand in vedere faptul ca un plan de reorganizare se intinde pe o perioada de 3-4 ani, procedurile deschise dupa 2009 nu sunt foarte relevante pentru a fi luate ca referinta in momentul de fata. Avem insa in portofoliu societati aflate in reorganizare care speram sa termine cu succes aceasta procedura. Dintre societatile care au intrat in procedura de insolventa inainte de 2009, si a caror reorganizare a fost gestionata de PwC Romania, si s-a finalizat cu „happy ending”, imi face placere sa amintesc de „Mecanica Codlea”, fiind una dintre exceptiile de societati din industrie care sunt si in ziua de astazi profitabile, in ciuda crizei. In conditiile in care majoritatea jucatorilor din industrie au ajuns in faliment si activele lor au fost vandute pentru alte utilizari, cred ca este un exemplu de referinta.

Extras din interviul publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 1/2013.