Cloud computing. Si ce ne facem daca ploua?
Articol publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr.8 /2014. Autor: Alin Popescu*, CEO al AvocatNet.ro
Ne temem de multe lucruri. Constient sau nu, justificat sau nu, frica e alaturi de noi la fiecare moment al existentei noastre. De ea profita unii, pe ea isi cladesc altii averile si tot pornind de la ea actiunile noastre capata sens chiar si atunci cand pare ca sunt irationale.
Despre frica va povestesc eu astazi. Despre frica, viata si cloud computing. Si, cine stie, poate ca la final vom fi conturat impreuna o mica parte dintr-o harta extrem de importanta a manifestarilor fricii.
Vom face impreuna o calatorie pe trei continente, in trei lumi diferite. Vom experimenta exotismul unor opinii, socul unor cifre si realitatea din spatele unor decizii. Toate aceste lucruri intr-un singur scop nobil: o mai buna intelegere a fricilor noastre.
Iata de ce trebuie sa ne fie frica
In SUA, Anna[1] are 5 ani si jumatate si tocmai a fost dusa intr-o camera in care o doamna o intreaba: „De ce iti este frica cel mai tare?”. Alaturi de Anna, la studiu au participat alti 238 de copii. Si raspunsurile lor au fost interesante: 30% au spus ca se tem de animale. 16% se tem de oameni, iar 12% se tem de masini diverse. Fricile acestor copii au conturat o lume necunoscuta pana atunci. Si tot ele, fricile, le-au spus adultilor ceva foarte interesant. Si noi avem partea noastra de „vina” pentru teama copiilor nostri.
„Ne invatam copiii sa se teama de anumite lucruri (animale, trafic, straini, sau hoti), iar ei le trec in randul fricilor comune. Devine astfel evident faptul ca fricile copiilor nu sunt legate de fantezie ori de imaginar. Ei isi invata fricile. Sunt educati de parinti sau profesori sa le fie frica de ceva anume”[2].
Prin urmare, chiar de mici invatam sa ne fie frica de acele lucruri pe care ni le indica oamenii in care avem incredere.
Daca ploua?
In India, Vishwa Bandhu Gupta e un politician important. A lucrat la fisc, a fost demnitar la Departamentul de Impozite si Taxe al Guvernului indian si apoi a devenit unul dintre cei mai vocali exponenti ai miscarii anti-coruptie. Opinia lui e importanta pentru oameni. Asemeni lui, in multe tari, multi lideri de opinie influenteaza masele si devin adevarati promotori ai schimbarii sau traditionalismului.
In discutia de mai jos, Domnul Gupta vorbeste despre cloud computing. Interviul[3] este acordat D-lui Manish (prenumele ne scapa). Si este savuros:
„– Ce alte pericole mai ameninta India, Domnule Gupta?, intreaba reporterul.
– Astazi, intregul sistem tehnologic se bazeaza pe cloud. Stiai ca nu ai nevoie de software? Spre exemplu, domnule Manish, vei vedea ca iti poti salva toate documentele intr-un computer (cloud). Ai vazut vreodata la vanzare vreun CD cu software cloud, Domnule Manish? Nu? Tot acest software este in nori!
Si domnul Gupta arata spre cer, fixandu-si interlocutorul precum Kaa, sarpele din Cartea Junglei.
– Pana acum, nimeni n-a studiat cu atentie, domnule Manish, daca atunci cand ploua ori in timpul unei furtuni, nu cumva apar erori. Sa spunem ca ai facut un soi de card de identitate pentru niste tarani saraci, dar ca acest card n-a fost testat niciodata. A fost facut dintr-un nor. Se cheama cloud seeding, domnule Manish. Dai cardul unui om. Dar, cand vrei sa il verifici pe acel om, te conectezi la nor si observi ca ploua. Din nor se scurg date, Domnule Manish. Norul si-a schimbat structura. Si iti va da o eroare. Nu va recunoaste identitatea omului. Si omul va fi arestat.”, afirma Domnul Gupta nervos.
In spiritul povestii pe care tocmai ne-a spus-o Anna, Vishwa Bandhu Gupta e un om de incredere pentru multi, un om care poate pune spune usor „iata de ce ar trebui sa ne fie frica”. Si opinia lui este materialul din care se va construi frica fanilor sai. Aici, frica are gust de metal rece si dur. In fond, oamenilor saraci nu le poate fi frica de lucruri abstracte. Pentru ei, norul trebuie sa fie nor si ploaia mai mult decat apa cazuta din cer.
Si, uite-asa, oamenii in care avem incredere ne ajuta sa stim ce sa gandim despre anumite lucruri fara chiar sa le fi studiat in amanunt.
Datele din camara
Andrei e un roman care si-a construit singur o afacere de succes. Fuge de cloud pentru ca nu vrea sa-si puna afacerea in pericol. Raspunsul lui obisnuit la ofertele de migrare spre cloud pe care le-a primit e unul care spune totul: „sunt mai relaxat cand stiu ca am toate datele in camara mea”.
Ce ignora Andrei e ca zilnic, in Romania au loc[4] cel putin 12 incendii. Adesea, incendiile apar in zonele cele mai aglomerate ale unei incinte (camara, debara sau loc de depozitare). Privind lucrurile din aceasta perspectiva, exista o sansa mult mai mare ca datele lui Andrei sa se piarda intr-un incendiu in propriul birou decat sa se piarda in cloud.
Andrei mai spune ca datele lui, pastrate pe propriul computer, sunt in siguranta. De indata ce le va „urca” in cloud, datele vor zbura in stanga si dreapta, cu posibilitatea de a fi accesate de mai multi eventual doritori. Andrei investeste in securitate intre 50 si 100 de euro anual. Adica isi cumpara un Antivirus care are tot felul de componente menite sa tina musafirii nedoriti la distanta.
Spre deosebire de Andrei, un furnizor de solutii cloud cheltuie anual de la cateva mii pana la cateva zeci de milioane de euro pentru a-si intari securitatea. Nu face asta neaparat pentru clientii mici precum Andrei, ci pentru clientii mari, precum banca pe care tocmai a atras-o in platforma. Doar ca, prin constructia unui sistem de securitate informatica extrem de performant pentru a proteja interesele bancii, furnizorul construieste un sistem general de securitate pentru toti clientii sai. Fie ca au solicitat asta sau nu, toti vor beneficia de aceleasi garantii de securitate precum clientii mari. Cu alte cuvinte, Andrei va avea acces la servicii pe care nu si-ar fi permis niciodata sa le plateasca si care ii vor oferi, cu siguranta, mult mai multe beneficii decat un antivirus de 100 de euro.
Se vor gasi, sigur, alte cateva argumente care sa combata frica lui Andrei de cloud. Si discutia poate continua, interesanta, multa vreme, pana cand incepem sa intelegem ca realitatea din spatele reticentei lui Andrei nu e data de argumente rationale. Nu. Si s-ar putea sa aiba mai mult de-a face cu frica de intuneric, cu frica de trafic ori de alte lucruri. Frici cu care a crescut si pe care a invatat sa le imbrace mereu in haine noi, pe masura ce timpul si timpurile se schimbau.
Ne temem de cloud pentru ca e ceva imaterial si greu de explicat. Ne temem pentru ca i-am auzit pe altii spunand ca nu e chiar cuser ce se intampla acolo. Ne temem de cloud tot asa cum ne temem de nori, dar asta nu e totul. Frica noastra produce efecte importante asupra tehnologiilor noi, punandu-le bete in roate chiar acolo unde ar trebui ca lucrurile sa fie clare ca lumina zilei.
Frica de cloud
Traim intr-o era in care e greu sa scrii legi. E greu sa judeci. E greu sa dai solutii. Si nu pentru ca oamenii in cauza ar fi mai slab pregatiti ori lipsiti de inteligenta, ci pentru ca intelegerea cloud-ului, cu toate implicatiile sale functionale, necesita un volum de cunostinte demne de un doctorat in materie.
Iata de ce, in opinia mea, s-ar cuveni ca domeniul informatic sa capete curti specializate ale caror decizii sa ajute la o mai buna intelegere a fenomenului si a consecintelor sale. Riscam altfel, in lipsa unor solutii informate ale instantelor de judecata, sa cadem in plasa norilor care pierd date, asa cum i-a desenat domnul Vishwa Bandhu Gupta din povestea noastra de mai sus.
[*] A fost, timp de 10 ani, avocat specializat in drept informatic, cu practica in Romania si strainatate. A lucrat cu multi dintre actorii principali ai industriei IT de astazi. In prezent este CEO al AvocatNet.ro, comunitatea pe care a fondat-o in urma cu 14 ani.
[1] Anna este un personaj fictiv. Studiul despre care se face vorbire in material, insa, nu e deloc fictiv. In 1974, Jeffrey Derevensky a realizat un astfel de studiu asupra unui numar de 106 copii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani. Studiul avea drept scop analiza fricilor copiilor si compararea rezultatelor cu un alt studiu realizat de Profesorul John Maurer in 1965. Mai multe detalii se pot accesa la pagina urmatoare: http://mje.mcgill.ca/article/download/6951/4893
[2] http://mje.mcgill.ca/article/download/6951/4893
[3] https://www.youtube.com/watch?v=AnxrJiS5uKU
[4] http://www.igsu.ro/documente/analize_statistice/studiu2010.pdf
