Concedieri colective in cazul insolventei societatii comerciale si efectul direct orizontal al unei directive
Doua hotarari ale instantelor romane in context European (extras)
Doua hotarari recente (decizii in apel) pronuntate de catre doua instante judecatoresti romane – Curtea de Apel Cluj[1], respectiv Curtea de Apel Galati[2] – referitoare la procedura de urmat pentru concedieri colective in cazul insolventei unei societati comerciale – dau ocazia unei discutii aprofundate cu privire la eventuala justificare a recunoasterii unui efect direct orizontal pentru dispozitii ale unei directive a Uniunii Europene – aici Directiva 98/59/CE[3]. Circumstantele de fapt ale celor doua dosare sunt asemanatoare, insa solutiile sunt diametral opuse: in timp ce Curtea de Apel Cluj admite un efect direct orizontal in cauza si atribuie prioritate de aplicare dispozitiilor directivei impotriva legii romane (contrare), urmand explicit o hotarare a Curtii Europene de Justitie – hotararea din 3 martie 2011, cauzele conexate C-235/10-C-239/10, Claes si altii/Landsbanki Luxembourg SA[4], Curtea de Apel Galati respinge un atare efect pentru dispozitiile directivei, recurgand, de asemenea, la jurisprudenta Curtii Europene de Justitie care exclude un efect direct orizontal pentru directiva ca act juridic al Uniunii Europene (hotararea din 26 februarie 1986, cauza 152/84, Marshall[5]).
Mai concret, in aceste dosare s-a ridicat chestiunea aplicarii lex generalis (Legea nr. 53/2003 – Codul muncii[6], art. 68-74)sau lex specialis (Legea nr. 85/2006[7] privind procedura insolventei; art. 86 alin. 6) in privinta unei concedieri colective in contextul insolventei unei societati comerciale: in privinta societatii aflate in aceasta situatie, trebuiau oare aplicate dispozitiile Codului muncii cu privire la procedura de informare si de consultare (care transpun Directiva 98/59) sau, dimpotriva, trebuia recurs la dispozitiile legii speciale – in materia insolventei – care dispensa administratorul judiciar de parcurgerea acestei proceduri, cu exceptia acordarii de preavize? In timp ce Curtea de Apel Galati a retinut aceasta din urma solutie, cealalta instanta – Curtea de Apel Cluj – a apreciat ca trebuie urmat regimul comun, Codul muncii, ceea ce impunea parcurgerea procedurii (complete) vizate de directiva.
Asadar, poate fi invocata o dispozitie a unei directive intr-un litigiu intre particulari (persoane private)? Jurisprudenta clasica a Curtii de Justitie este categorica in aceasta privinta. Cu toate acestea, in pofida acestei jurisprudente constante, poate fi aplicata intr-un litigiu intre particulari o dispozitie a unei directive urmand interpretarea acelei dispozitii data de Curtea de Justitie intr-un alt litigiu intre particulari? Aici raspunsul nu este atat de categoric, daca avem in vedere hotararea Claes si altii.
Mai multe informatii in Revista Romana de Drept European nr. 3/2014, in articolul Concedieri colective in cazul insolventei societatii comerciale si efectul direct orizontal al unei directive. Doua hotarari ale instantelor romane in context European, autori Mihai BANU, Dragos CALIN, Mihai SANDRU.
****
Profitati acum de OFERTA SPECIALA 2015 si asigurati-va la un PRET FARA CONCURENTA accesul la revistele Wolters Kluwer Romania, atat in forma tiparita cat si in forma electronica!
Mai multe detalii aici >>
[1] Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, decizia civila nr. 190/2013 din 25.11.2013, dosar nr. 356/1285/2013/a9, nepublicata.
[2] Curtea de Apel Galati, Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 430/2014 din 19.06.2014, dosar nr. 2525/113/2013, nepublicata.
[3] Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.08.1998, p. 16, Editie speciala 05/vol. 5, p. 95).
[4] EU:C:2011:119.
[5] EU:C:1986:84.
[6] M. Of., Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
[7] M. Of., Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, modificata si completata ulterior. Mentionam, in plus, ca legea a fost abrogata mai recent prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, M. Of., Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014.
Norma in vigoare in prezent, art. 123 alin. (8) din Legea nr. 85/2014, dispune: „Dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitorului se va putea face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar termenul legal de preaviz. In cazul in care sunt incidente dispozitiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste concedierea colectiva, termenele prevazute de art. 71 si art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se reduc la jumatate”.
