Contract privind nasterea – clauza de limitare a raspunderii spitalului
Analiza clauzelor contractului dintre o viitoare mamă și spitalul în care avea să nască i-a dat prilejul conf. univ. dr. Nora Andreea Daghie de la Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice a Universității„Dunărea de Jos” din Galaţi să afirme, în Pandectele Române nr. 10/2015, că “declarația de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăși, renunțarea victimei la dreptul de a obține plata despăgubirilor”.
ARTICOLUL „RĂSPUNDERE”. „Contractul privind nașterea”, încheiat la 18 iunie 2015 între Spitalul S. și pacientul N.D. avea ca obiect prestarea de servicii medicale, un “Pachet naștere naturală” sau, după caz, “Pachet naștere cezariană”. „Trecând peste clauzele privitoare la durata contractului, prețul contractului, obligațiile părților, diverse, penalități, confidențialitate, încetarea contractului, forța majoră, ne reține atenția articolul X cu denumirea marginală ‚răspundere’”, scrie avocatul membru al Baroului Galați. Acest articol prevedea că „În cazul unor neînțelegeri intervenite între părți acestea se obligă să întreprindă demersuri pentru rezolvarea acestora pe cale amiabilă” și că “în orice altă situație, răspunderea Spitalului S. nu poate depăși contravaloarea sumelor încasate de la Beneficiar”.
INTEGRITATE FIZICĂ. Articolul respectiv reprezintă punctul de interes al studiului realizat în Pandectele Române nr. 10/2015, conf. univ. dr. Nora Andreea Daghie imaginând motivele pe care ar trebui să le aibă în vedere un judecător în eventualitatea unui litigiu împotriva spitalului, pentru angajarea răspunderii acestuia. În opinia sa, în contradicție cu articolul X, Codul civil dă un răspuns concludent, în sensul că răspunderea civilă nu poate fi eliminată sau eliminată sau limitată prin convenții când se aduc prejudicii integrității fizice sau psihice.
ACȚIUNEA VICTIMEI.“În cazul unor intervenții chirurgicale, simpla declarație de asumare a riscului producerii unor urmări vătămătoare nu este de natură să paralizeze acțiunea victimei în pretenții, iar riscul acceptat de victimă privește doar acele consecințe care sunt independente de orice culpă a medicului sau a personalului auxiliar”, scrie autoarea articolului din revista editată de Wolters Kluwer România. Potrivit conferențiarului universitar, care a consultat o bibliografie relevantă domeniului, “pacientul nu poate declara printr-un act juridic unilateral și nici conveni prin contract că renunță la orice pretenții privitoare la prejudiciul cauzat sănătății prin fapta culpabilă a medicului”.
PRIORITATE. “Respectului datorat ființei umane trebuie să i se asigure prioritate față de libertatea contractuală” mai spune conf. univ. dr. Nora Andreea Daghie, în articolul său din Pandectele Române nr. 10/2015. În același timp, consideră că o instanță ce ar trebui să soluționeze un litigiu contra Spitalului ar putea să mai aibă în vedere și buna – credință, echitatea, ordinea publică și bunele moravuri.
