Despre drept si sport ca fairplay
Autor: Mihaela MOCANU
Fairplay-ul este indisolubil sportului. Evoca fara indoiala tenisul si pe diamantinul Roger Federer… Rezultat al unei asocieri labirintice, termenul din titlu imi aminteste si de afirmatia unui reputat profesor de drept comercial de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca despre un mai tanar profesor de drept comercial, bucurestean de asta data, respectat de colegi si de miile-i de clienti pentru calitatile sale profesionale, ca ar trebui sa fi e recunoscut sub numele de „fairplay”, acesta fiindu-i cel mai potrivit apelativ. Apoi imi revine in memorie afirmatia unui nu mai putin cunoscut avocat, care a declarat ca a invatat de la cel care i-a marcat existenta profesionala ce inseamna fairplay-ul.
In viata profesionistilor dreptului pare a fi ca in sport: protagonistii – unii organizati in echipe – se reunesc, in conformitate cu anumite reguli, in fata unor arbitri, in cadrul unor arbitraje; exista clasamente, trofee, victorii merituoase, infrangeri, cateodata chiar rusinoase, se mai intampla cate o nedreptate fatisa… “se nasc” vedete, o pozitie in Liga 1 este ravnita si deci invidiata de mai toti, exista presa de specialitate, comisii disciplinare, dar si, mai ales, stakeholders. Felul in care se desfasoara activitatea profesionala este discret precum bobul de mazare de sub salteaua printesei, care ascuns de 20 de straturi ajunge sa nu mai deranjeze decat cate un suflet nobil. Asteptat este rezultatul, mentionata este doar victoria si ravnita este pozitia, aceea din clasament, dar si cea din interiorul echipei (!).
Distinctia profesionistului rezida nu doar in excelenta actului profesional, ci in intreaga-i conduita: respectul si prietenia cu care li se adreseaza celor din jur, integritatea si de toleranta de care da dovada. Toate aceste valori au fost inmanuncheate sub un nume: fairplay. Si in drept, precum in sport. In lipsa lor reusita este, sau ar trebui sa fie temporara si primita cu ostilitate, precum un invadator. Depozitar al increderii acordate de stakeholders, profesionistul este privit de competitori cu reverentioasa invidie si stimat de publicul larg pentru tinuta ireprosabila. Fair este sa ii acordam fairplay-ului si in drept, asa cum se intampla in sport, importanta cuvenita, iar valoarea practicianului sa fie urcata la rang de profesionalism in aprecierea conduitei acestuia, a fairplay-ului de care da dovada.
La sfarsit de an, inclusiv olimpic, 2012, va invitam la o dezbatere inedita: despre sport, desigur in limbaj juridic. In cadrul unui interviu am discutat cu un avocat specializat in dreptul sportului, in particular al fotbalului despre felul in care este reglementat sportul romanesc. Articolele cuprinse in “Dosar” se apleaca asupra tot mai invocatei Curti de Arbitraj de la Lausanne, asupra drepturilor TV si transmisiunii televizate a spectacolului sportiv, spinoasa chestiune ce reverbereaza in sfera practicilor anticoncurentiale, precum si asupra pariurilor sportive si a reglementarii lor pe piata comuna.
Transgresand terenul de sport, urarea Revistei Romane de Drept al Afacerilor pentru 2013 ajunge in cel al dreptului: dragi colegi, sa fim fairplay!
Editorial publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 10/2012, autor Mihaela Mocanu.
