Directiva referitoare la dreptul de a fi informat cu privire la drepturile procedurale si la acuzatii
Articol publicat in Pandectele Romane nr. 9/2014 in rubrica Meridiane Juridice.
In urma unei propuneri a Comisiei europene formulate in 2010, o a doua directiva, avand ca obiect dreptul la informare al persoanelor suspectate sau urmarite a fost adoptata la 26 aprilie 2012, statele membre UE avand ca termen de transpunere data de 2 iunie 2014. Astfel, persoanele suspecte sau urmarite trebuie informate cu privire la drepturile lor procesuale in cadrul procesului penal si cu privire la acuzatiile care li se aduc, in termen util, verbal si, in cazul arestarii sau detentiei, in scris, prin intermediul unei „note scrise privind drepturile”.
Dreptul la informare. Aceste persoane trebuie sa fie informate asupra urmatoarelor drepturi, astfel cum sunt aplicabile in sistemul de drept respectiv: dreptul la un aparator, dreptul la ajutor judiciar, dreptul de a fi informat cu privire la acuzatii, dreptul la interpretare si traducere si dreptul de a pastra tacerea.
In ceea ce priveste persoanele private de libertate, acestora li se adauga, prin „notele scrise privind drepturile”, si urmatoarele: dreptul de acces la inscrisurile depuse la dosarul cauzei, dreptul de a informa autoritatile consulare si terte persoane cu privire la detentie, dreptul la asistenta medicala de urgenta si accesul la informatiile cu privire la posibilitatea de a contesta legalitatea arestarii, reexaminarea motivelor pentru care s-a dispus masura detentiei sau posibilitatea de a obtine o punere in libertate provizorie. Nota scrisa trebuie redactata intr-un limbaj simplu si accesibil, si trebuie pusa la dispozitia persoanelor interesate intr-o limba pe care o inteleg. In acest sens, anexele directivei includ modele de note de informare, in toate limbile oficiale ale UE, pentru a ajuta statele sa-si formuleze propriile variante. Informatiile trebuie furnizate de urgenta, cel tarziu cu ocazia primei audieri a suspectului sau a urmaritului.
Dreptul de a fi informat cu privire la acuzatiile aduse si dreptul de acces la inscrisurile din dosar. Persoanele suspectate sau urmarite trebuie sa fie informate, cu celeritate si in mod corect, asupra infractiunilor de care sunt banuite sau acuzate, pentru a le permite sa-si exercite dreptul la aparare in mod corespunzator. Aceasta trebuie sa se realizeze cel tarziu la prima audiere, efectuata de organele de politie sau de autoritatea judiciara, fara a se aduce atingere anchetei in curs. Totusi, informatiile detaliate privind capetele de acuzare, inclusiv privind natura si calificarea juridica a faptei penale, cat si cu privire la natura participatiei persoanei urmarite, nu pot fi comunicate decat la momentul la care instanta se poate pronunta cu privire la temeinicia acuzatiei.
Odata ce se dispune retinerea sau arestarea, persoanele in cauza trebuie informate imediat cu privire la motivele adoptarii masurii, inclusiv infractiunea de care sunt acuzate. Documentele esentiale relative la cauza, in vederea contestarii masurii, trebuie comunicate acestora sau aparatorului lor.
Mai mult decat atat, in vederea garantarii echitatii procedurii si a pregatirii apararii, persoanele suspectate sau urmarite, sau aparatorul lor, trebuie sa aiba acces la toate probele materiale disponibile la dosarul cauzei, cel tarziu pana la momentul in care jurisdictia se va pronunta cu privire la acuzare. Accesul la anumite probe nu poate fi restrictionat decat in anumite situatii bine determinate: periclitarea vietii unui tert, riscul de a compromite o ancheta in curs sau grave atingeri aduse securitatii nationale. Accesul la probe trebuie sa fie gratuit, cu exceptia cheltuielilor aferente realizarii de copii. Persoanele suspectate sau urmarite, sau aparatorul lor, pot contesta omisiunea sau refuzul de a li se permite accesul la probe de catre autoritati.
