Judecatorul e ingropat in dosare*
Articol publicat in revista Monitorul Jurisprudentei nr. 18/2014. Autor: Adrian Toni Neacsu
Un judecator are foarte multe dosare de solutionat, prea multe. Cea mai buna pledoarie pentru o politica de degrevare a instantelor ar fi o expozitie de fotografii ale birourilor judecatorilor pregatind sedinta de judecata.
Spuneam, intr-un articol publicat in 2013: Se cunoaste cu certitudine situatia supraaglomerarii instantelor din Romania cu dosare. Numai anul trecut s-a inregistrat recordul absolut cu cele peste 3,33 milioane dosare, care insa inevitabil va fi depasit in 2013. Numarul de dosare ce revine efectiv spre solutionare unui judecator s-a dublat practic in ultimii 10 ani. Numarul tot mai mare de dosare restante la sfarsitul anului, adica ramase nesolutionate, arata ca s-a atins si probabil s-a depasit limita fizica a capacitatii de suportare a judecatorilor. Daca in 2005 ramaneau nesolutionate la sfarsitul anului doar 360.000 de dosare, la sfarsitul anului 2012 au ramas restante aproximativ 1 milion de dosare. Stocurile mari de dosare nesolutionate de la an la afecteaza in mod direct durata de solutionare a dosarelor in justitia noastra. Primul termen de judecata pentru cauze noi la cea mai aglomerata instanta din tara, Tribunalul Bucuresti, este de peste un an de zile intrucat aceasta instanta are inca in arhive peste 60.000 de dosare inregistrate in 2012, pe care trebuie sa le solutioneze cu prioritate. Situatia este generala la nivel national, cresterea progresiva a numarului de dosare noi ducand inevitabil la imposibilitatea solutionarii acestora si la acumulari semnificative de dosare vechi. In tot acest timp, numarul judecatorilor din instantele din Romania nu s-a modificat in mod important. Greutatea tot mai mare a volumului de activitate a instantelor s-a distribuit in permanenta la un numar relativ constant de judecatori. (…) Daca combinam indicatorii statistici analizati pana aici, rezulta ca judecatorul roman este judecatorul european cel mai incarcat cu dosare nou intrate pe rolul instantelor si ca solutioneaza anual un numar de dosare mai mult decat dublu fata de media europeana.
Desigur ca pentru avocat dosarul sau este cel mai important. La fel cum in cazul avocatului fiecare client al lui considera ca situatia sa este cea mai importanta si presanta. In comparatie cu avocatul, judecatorul nu este insa platit la dosar. Complexitatea dosarului, numele si calitatea partilor, potenta lor financiara nu au aceeasi importanta pentru judecator. Atunci cand isi programeaza activitatea, judecatorul se raporteaza la sedinta de judecata vazuta ca intreg, nu la fiecare dosar in parte. El are in vedere intregul, pentru ca are responsabilitatea de a duce sedinta de la primul dosar, strigat in deschidere, pana la ultimul, strigat cand in sala au mai ramas doar cateva parti. Ca avocat, perspectiva iti este blocata in interesul pentru propriul dosar. Care este doar o felie din ceea ce ii retine atentia si concentrarea judecatorului.
Nu poti avea pretentia ca judecatorul sa acorde o atentie privilegiata dosarului tau. In orice caz, nu o poti face in mod exagerat, fiindca risti sa starnesti reactia adversa. Desigur ca in practica judecatorul insusi nu se poate raporta in mod egal la toate dosarele. Intr-unele este interesat de o problema inedita de drept, altele dimpotriva ii sunt indiferente tocmai intrucat chestiunea ce trebuie rezolvata este una banala si tine de rutina.
In mod cert o abordare profesionista a avocatului va retine ceva mai mult atentia judecatorului asupra dosarului. Cel putin intr-o oarecare masura, ceea ce ar trebui sa fie suficient. Nu este bine insa sa se exagereze si sa se cada in pacatul arogantei. Dosarul tau este cel mai important, dar doar pentru tine. Pentru judecator este atat de important cata atentie ii poate oferi in acel moment. Judecatorul trebuie sa-si distribuie concentrarea catre toate dosarele din sedinta, iar daca ai reusit totusi prin calitate sa-i atragi putin atentia asupra dosarului tau este bine sa te multumesti cu atat. Cel mai adesea tentatia de a insista exagerat asupra situatiei dosarului tau produce o reactie de respingere din partea instantei, uneori agresiva. Multe dintre conflictele avocatilor cu judecatorii au aceasta cauza si tocmai de aceea semnalele prin care judecatorul te indeamna la ponderare sunt extrem de importante.
*Fragment dintr-o lucrare in curs de aparitie sub semnatura autorului la editura Wolters Kluwer.
bună ziua domnule Adrian,
Mă bucură continutul si punctul dumneavoastră de vedere pus pe “i” referitor la numărul excesiv de dosare încărcate pe un om : si judecătorul fiind tot o fiintă umană si nicidecum vreun înger al lui Dumnezeu ori, vreun robot.Personal am făcut mai multe comentarii pe această temă de câte ori am avut prilejul : puneam problema chiar si alesilor neamului.Le explicam calitatea hotărârilor judecătoresti date nevoit în fugă, gresite, unele chiar condamnabile, de neimaginat în dauna cetateanului justitiabil, hotărâri întoarse de CEDO împotriva României etc etc DA, justitia trebuie să fie la loc de cinste dar statul nostru NU vrea să înteleagă acest aspect foarte dăunător nouă tuturor si imaginii României.Candidatii îsi notau propunerile, ne garantau verbal (că doar nu-i costa nimic : daca s-ar încheia un contract în formă scrisă între viitorii candidati si societate si punerea unor garantii bănesti, imobiliare, poate că ar face ceva.Dar vorba e “vorbă” si nimic mai mult decât minciuni electorale) că de vor ajunge acolo “sus”, vor solutiona problema numărului excesiv de dosare din managementul unui judecător însă, odată cocotati pe cele mai înalte culmi, uitau.Îsi aduceau aminte doar si numai de ei, de intereselor, de feuda lor, de rudele si prietenii lor, uitau total si de promisiunile electorale, de fraerii ce i-au propulsat acolo, “sus” de tot.Dacă dorim un act de justitie cât mai corect posibil, cât mai calitativ, în opinia mea, trebuiesc făcute cel putin câteva lucruri: 1) un judecător să aibă acelasi număr de dosare precum în alte state din U.E – deci mărirea numărului de judecători printr-un FOARTE riguros examan si nu numai din punct de vedere juridic.Ca fapt divers: am asistat în aceasta saptamână la un proces la nivel de tribunal si comportamentul respectivului judecător arăta vădit a cu totul altceva, m-am întrebat îngrozit : Doamne, acesta o fi un judecător sau altceva ?! Oare, să-l fi adus în acea stare excesivul număr de dosare ?! N-o fi având studii juridice ?! Ce-o fi cu acest judecător?! ; 2) la un număr corect de dosare pe un judecător, responsabilitatea personală a judecătorului pentru actul de justitie si nu în a plăti statul slaba calitate a actului de justitie ca să nu zic mai multe ; 3) cointeresarea judecătorului pentru o cât mai corectă calitate a actului de justitie : mărirea salariului judecătorului.Desigur, ar mai fi de discutat dar mă opresc aici.Vă doresc o zi senină, sănătate si putere de muncă!
Multumesc pentru aprecieri. Cred si eu intra-devar ca problema este complexa si ca nu exista o abordare sistematica asupra problemei. Sistemul judiciar functioneaza dintr-o inertie care nu-i poate garanta pe termen lung sustenabilitatea si undeva la limita de avarie, nu numai in ce iveste resursele ci si in ceea ce priveste valorile comune. Viziunea dvs. este a cuiva care face, a facut sau stie bine sistemul si tocmai de aceea este corecta.
Aveti partial dreptate. Si judecatorii sunt oameni si pot gresi. Dar nimeni si nimic nu le da dreptul sa nu citeasca dosarele si sa dea sentinte contrare legii, sa anuleze dreapta judecata. Ne pun sa juram cu mana pe SFANTA BIBLIE dar ei sunt primii care incalca juramantul sfant. Cine ii poate pedepsi pe acestia; caci daca asteptam judecata de apoi murim si nu mai putem face nimic. Acest lucru este cel mai dureros, si traim cu aceasta durere. PACAT.
Pingback: Judecatorul e ingropat in dosare* | Mediere Online Romania - medierea, primul pas pentru rezolvarea conflictelor