Mai vrem sa platim pentru Legislatie?

Iulian Chiculiță/ January 20, 2017/ Articolul saptamanii, iDrept.ro, Recomandari, solutii juridice

La începutul anilor 2000, când Monitorul Oficial se găsea numai pe hârtie, au venit pe piață primele „soft-uri legislative”. Așa au apărut în primul deceniu Sintact, Lege 4, Legalis, Legis, și altele. În concepția clasică, aplicațiile respective rezolvau pentru utilizator problema cea mai mare pe care o avea, aceea că nu știa care este legea aplicabilă decât dacă studia toate numerele “Monitorului oficial” în care existau referiri la actul normativ urmărit și realiza singur versiunea consolidată.

articol-blog

Aplicațiile zise legislative preiau în mod automat toate modificările actelor normative și le procesează pentru a forma un singur document, cu o versiune după fiecare modificare. Această legislație „consolidată” a fost un imens câștig de timp pentru toți practicienii, atât din domeniul dreptului, dar și din alte domenii, precum cel al fiscalității, cel al contabilității, cel al achizițiilor publice etc.  Cu o asemenea valoare adăugată, și luând în considerare efortul redacțional și tehnic depus pentru a crea legislația consolidată, era normal ca astfel de produse software să aibă un preț ridicat.

Legislația consolidată a devenit un standard în toată Europa. Personal, am lucrat în anii 2005 și 2006 în Olanda la consolidarea legislației locale. În baza unui formular standard dezvoltat central cu macro-uri în spate, foarte simplu, toate primăriile au început să trimită actualizările reglementărilor locale la un server central pentru a le publica pe net. Ideea era că nu poți aștepta de la cetățean, care are obligația de a cunoaște legea, de a pune laolaltă toate monitoarele naționale și locale unul lângă altul pentru a ști care este versiunea care i se aplică. El trebuie să aibă posibilitatea de a consulta gratuit un text normativ consolidat online, fie și neoficial, ca să-și cunoască obligațiile și drepturile de la momentul respectiv.

Platforma EUR-LEX are aceeași filozofie la bază. Ambițiile administrației UE merg, însă, și mai departe: de pe EUR-LEX, cetățeanul și profesionistul european ar trebui să aibă acces nu numai la legislația UE consolidată, dar și la legislația națională care transpune directivele europene, și la jurisprudența Curții europene de Justiție care interpretează legislația UE. Există mai multe state membre care, de asemenea, oferă jurisprudența națională online în relația cu actele normative pe care le interpretează.

Astfel, legislația consolidată care în urmă cu zece ani a rezolvat problema juristului, a devenit aproape un commodity. Desigur, produsul trebuie să aibă un înalt standard calitativ. Efortul de a-l produce a rămas cam la fel. Dar piața a evoluat. Așteptările s-au schimbat. Consolidarea legislației, cel puțin pentru piața profesională, este acum nimic mai mult decât baza minimală pentru orice soft de documentare juridică.

În momentul de față există în România, ca în multe alte țări UE, chiar o inițiativă pentru a finanța consolidarea legislației din bani publici. Este vorba despre site-ul legislație.just.ro, care – cu o întârziere de câteva zile – oferă legislație consolidată gratuită cetățenilor și profesioniștilor. Acest portal este finanțat pentru o perioadă limitată din fonduri Europene. Atunci când se va termina contractul actual de întreținere vom vedea dacă a fost „doar” un proiect sau dacă și Guvernul României și-a schimbat paradigma, oferind legislația consolidată gratuit în mod permanent.

Ne putem întreba dacă punerea gratuită la dispoziție a legislației consolidate ar trebui să intre în sarcina statului și ar trebui plătită din banii contribuabililor. Cred că argumentul pro este foarte puternic: dacă statul cere cetățeanului să cunoască și să respecte legea, legislația consolidată gratuit online este o condiție de bază.

Nu te mai aștepți să-ți ceară producătorul auto bani în plus pentru un computer de bord. Te aștepți să fie standard, inclus în preț. Așa și cu legislația la o aplicație de documentare/cercetare juridică. Nu mai sunt „soft-uri legislative”. Valoarea adăugată a evoluat spre oferirea unui context utilizatorului. Valoarea adăugată se află acum în legătura existentă dintre actele normative, jurisprudență (sursele primare), doctrina juridică (articole, comentarii) și instrumente practice (rezumate, modele, proceduri interactive).

Deoarece din nou trebuie rezolvată o problemă a juristului. Aplicația trebuie sa-l ajute să-și croiască drumul prin abundența – jungla – resurselor juridice disponibile în ziua de azi. Evident, cu mare precizie și în cât mai puțin timp. Aplicațiile cu cea mai bună contextualizare vor avea valoarea adăugată cea mai mare.

Wolters Kluwer, multinaționala care produce Sintact, se află în dialog permanent cu specialiștii din domeniul juridic, despre viitorul „softurilor juridice”. Dacă doriți să participați la acest dialog, vă rugăm să ne contactați la acestă adresă: http://bit.ly/2jw1cKY

Share this Post